Varianta completă a textului.
Cu biletul de trimitere împăturit grijuliu în buzunarul paltonului, privea inert spre dealurile învăluite de ceață, prin geamul murdar și pe jumătate acoperit
Dimineață, fără să deschid ochii, cu pătura trasă pînă deasupra nasului ascultam zgomotele temporal casnice din încăpere. Sunase alarma telefonului iar el a sărit de parcă-l surprinsese cineva.
Normal că trebuie să existe un fir epic echilibrat sau măcar acea coerență care să determine cititorul să continue să lectureze un anumit text.
Cu toate acestea nu cred că vreau să încadrez în
Capacitatea mea de a reacționa în vreun fel în fața unei astfel de situații a fost evident redusă, surpriza dacă aș putea s-o numesc astfel gândindu-mă nici acum degajată la acel moment, m-a redus
În noapte senzațiile se lipesc de tine ca niște pânze de paianjen, aparent invizibile, trăirile devin intense, obsesiile se adâncesc, suntele capătă tonalități ciudate, umbrele stăpânesc colțuri ale
Câteva zile a fost frumos, încetase să plouă, bătea însă un vânt subțire, repezit pe străzi, iar pe cer nori alungiți, fugeau , ținându-se de mână, șiruri de nori haotici, umbrind din când în când
La primul meu spectacol organizat într-o sală destul de mică ce-i drept, dar suficientă pentru a-mi satisface mie curiozitatea, nu a venit nimeni dintre ai mei.
Doar doi colegi de clasă, un băiat
Toamna și-a urmat traseul iremediabil în jocul ei cu nuanțe de roșu, galben, mai apoi cenușiu, distrugând treptat dar din ce în ce mai vizibil, vegetația. Lumea mea se transformase într-un imens
Nu-mi plac duminicile.
E ceva în aer duminica, ceva ce plutește când deschizi dimineața fereastra și tragi în piept prima gură de aer. N-aș putea defini ce, e o senzație subiectivă deși cred că ea
Toamna se strecura cumva lent, ca o otravă cu iz de melancolie, pe străzile înguste ale orașului, prin cartiere unde plopii foșneau, scuturându-se disperați de frunze. Eu, murmurând vreo melodie
Plouă de câteva zile, picături mici și dese, sunt primele ploi de toamnă iar eu simt cum îmi încetinesc parcă reacțiile.
Un soi de hibernare timpurie, un reflex al subconștientului de a se reseta
- Asta ți-e fata? Domnișoară o să te rog să nu mai apari niciodată atât de murdară în fața mea, ne-am înțeles? O domnișoară bine crescută se păstrează mereu curată, orice ar fi nevoită să facă.
Am
M-a prins miezul nopții făcând scenarii, ba chiar m-am trezit la un moment dat vorbind singură, patul din dormitorul nostru era așezat în cadrul ușii și pe hol rămânea mereu lumina aprinsă, iar eu cu
Azi mi-am aminti de ea. Un episod important din viața mea a stat în umbră până azi. Și e ciudat cum amintirea ei a coincis cu o constatare asupra aspectului de umbră.
Voiam să ies la o țigară,
Dorm pe burtă de obicei. Pentru că din cauza durerii de spate așa mă simt cel mai comod, îmi întind o mână peste tăblia patului, cealaltă sub mine, cu palma deschisă spre interior, cu terminația
Stăteam aplecată, nemișcată peste buchetul de flori cu aparatul pregătit să surprind momentul în care albina se va așeza pe una din acele flori micuțe și gingașe care se încăpățânau să se foiască
Singurătatea îți poate fi prieten sau dușman, depinde cum știi s-o primești, cum te obișnuiești mai apoi cu ea.
Pentru că e știut faptul că, te poate împinge oricând să cazi în deprimare, uneori îți
Mă așez agitată ca de obicei, la aceeași masă de unde puteam cuprinde cu ochii o porțiune cât mai mare de stradă.
Celelalte mese nu sunt ocupate, un vânt cald flutură șervețelele, trece ca pe
În seara aia a fost ca niciodată.
Aveai impresia că se pornise potopul pe pământ, că dimineața nu avea să mai găsească decât cerul gri și resturi de case colorate.
Se oprise curentul, nu-mi venea
A doua zi a năvălit pe geamurile mari luminând parcă prea tare patul răvășit, în care fiul meu încă mai dormea. Mă simțeam de parcă cineva îmi furase toată energia, mă usturau ochii de la lumină, îmi
Când am ajuns era încă întuneric. Tot parcursul drumului Anei îi fusese rău, la un moment dat nu se mai putea mișca,îi amorțise o parte din corp, ne gândeam să oprim la un spital, nu știam ce să
Se amestecă haotic amintirile în mintea mea și de fiecare dată mi-e greu să continui deși știu unde am rămas, știu fiecare detaliu, retrăiesc fiecare clipă.
Regrete.
Regretele sunt inevitabile și
Nu a mai durat mult și a venit iarna. Fără să ningă. De vreo două ori a fost lapoviță, în rest marea fierbea învolburată în fiecare seară, ploile deveniseră o obișnuință și sufletul meu era greu,
EG