Fata morgana
„Isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluește-mă pe mine, păcăto...” Băiatul nu apucă să termine rugăciunea, este împins înainte de nerăbdarea pasagerilor sau de imperiozitatea necesităților lor și
puzzle
Au venit ploile. S-au pornit subtil. Au fost întâi picături mici, răzlețe risipindu-se neștiutoare peste asfalt, peste mașinile pline de praf și de sare, peste zidurile vechi, apăsătoare. Peste
Confesiune
De la o vreme trăirile mele se-așează liniștite. Blândețea-i aici, privind molatic cerul plin de nori. O crăpătură, asemeni unui portal, mă trimite cu gândul acasă. Cu ochii larg deschiși alunec în
Visul III
Se trezește lângă Mihnea. Știe pentru că îi simte răsuflarea caldă în scobitura gîtului. Degetele brațului așezat protector peste mijlocul ei tresar, iar ei, privindu-l zâmbind prin somn, i se pare
Visul II
Mașina celor doi străbate de câteva ore o autostradă. Nina se foiește agitată. - Ce s-a întâmplat, nu-ți place peisajul? A fost ideea ta să ocolim. Te bosumflezi degeaba. - Ba nu mă bosumflez
Visul
Ștergându-și fața transpirată, Nina împinge cu un genunchi ușa de fier. Urcă gîfîind cele treisprezece trepte ale blocului în care locuiește, potrivindu-și din când în când geanta grea de pe umărul
O săptămână
Luni „ Ar fi prima dată când vorbim. Nu știu cum să încep. Ce s-a întâmplat azi? Ce-ai văzut? „O mulțime de nimicuri din care am trăit. De pildă, bându-mi cafeaua la o terasă, am stat
În timpul furtunii( final)
În sfârșit te-ai trezit, domnule Drahomir! Ai avut un somn lung și greu, febra te-a copleșit de câteva ori și-am fost nevoită... De fapt ce mai contează, probabil te-ai simți jenat să auzi că ai
În timpul furtunii
O fată fără nume urca panta unui deal care ducea într-un sat, domnule Drahomir. Era iarnă, o iarnă ca toate celelalte ar spune unii, dar nu pentru ea. Ea urca dealul cu gândurile risipite,
În timpul furtunii
Să uităm despre îndatoriri și despre fierbințeala bolii, dragă domnule Drahomir. Și nici pe fereastră nu ai la ce să mai privești, se pare că furtuna va ține ceva timp, iar eu nu pot pleca până nu
Cronică din Bussana II
Se făcea că eram într-o casă necunoscută. În interior era cald și aproape totul era colorat în roșu. Multă culoare risipită sub forma pernelor, covorașelor, obiectelor, majoritatea bibelouri sau
Cronică din Bussana
Uneori, aici, odată cu lăsarea serii, o senzație ca un suspin îndelung al unui trup relaxându-se, se simte coborând parcă din înalt. Treptat, dar profund, el îmbracă străzile, odată cu întunericul
prea multă pasiune
O mare de nori se rasfrânge peste ape. Soarele nu se vede și totuși undeva, în larg, spre Sanremo, razele lui amintesc despre rasarit. Aș putea spune că amestecul nuanțelor a devenit violent,
Ultima povestire a femeii de vis-a vis
Până în zilele Crăciunului a fost atât de cald încât micii cireși de pe pista ciclabilă au înflorit pentru a doua oară. Pisicile au intrat prematur în călduri, cicliști profesioniști sau de ocazie au
stări
Am vrut să scriu în acea zi. Mă simțeam atât de izolată, de vulnerabilă, încât nici nu puteam prevedea ce sunet sau imagine ar fi declanșat căderea. Dincolo de geam, amintirile curgeau de parcă ar
însemnări despre o iarnă
Tremur de ceva timp atât de temeinic, încât îmi vine să vomit. În stație nu a mai rămas nimeni, din cauza frigului, ceilalți s-au întors la casele lor. Îmi simt picioarele dureros de reci, fiori
donne che amano troppo
Vreau să scriu și ezit, temându-mă de banalitate. Pentru a-mi păcăli rațiunea ascult o melodie. Și scriu. Fără miză. După câteva minute, părându-mi sărace cuvintele, renunț și mă-ntind
oboseala
când tălpile arzând, absorb avid răcoarea nesănătoasă a gresiei, când fiecare pas accentuează o îndepărtare, iar universul se închide încet în tine ca-ntr-un înecat, sinucigaș când mintea
ceața
Trebuia să fi văzut cum ceața, venind dinspre larg, înghițea treptat marea. Nu erau norii care trecând pătează în nuanțe azurii sau petrol apele clare, trimițându-te cu durerea în trecut când,
Giani
Pe lângă casa mea trece un râu. Când e maree sau furtună, apele năvălesc pe sub tunel tulburându-l. Atunci mirosul de alge e atît de puternic, încît îl poți simți chiar și cu geamurile
Poveștile scrinului 11
S-a pornit vântul, domnule S. Îți poți închipui, nu a fost vânt de cel puțin o săptămână, toate păreau oprite, lâncezind într-o căldură năucitoare. Acest cuvânt banal, a fost invocat de atâtea
Poveștile scrinului 8
Eu sunt doar o idee acum, dragă domnule S. Nu supun pe nimeni la nimic, nu vreau să năucesc pe nimeni, doar trec. E ca și cum ar fi adevărat că ne-am văzut atunci, în acea dimineață, doar pentru că
Poveștile scrinului (3)
De ce aș fi supărată dragă domnule S? Nu aș avea de ce și pe deasupra constat că nu-ți mai amintești cît de greu reușeai să mă superi într-adevăr. Am primit în sfîrșit vești de la tine, nu pot
Poveștile scrinului (2)
Dragă domnule S Cerul se întunecă de ploaie. Dincolo de ferestre, risipite ici-colo sunt căpițe cu fân, case, măslini, șoseaua și-n completare, ca într-un tablou copilăresc, pentru un spațiu
