Vis în vis
M-am trezit brusc, din cauza mesajelor. Trei transmisii în direct de la diverse evenimente. Prima era de la o explozie într-un cartier din Sicilia. Am privit câteva clipe buimacă la ruinele
EGEmma Greceanudespre despărțiri și alte slăbiciuni
După un timp am deschis fereastra. Aerul era rece, străzile umede, cerul opac. Nici urmă de stele sau de înalt în care să te arunci cu gândurile. Nici măcar viitor nu era. Și oricum viitorul e doar
EGEmma GreceanuGânduri
Nu mai am vești de la mama. E ciudat, pentru că, deși mă gândesc în același mod la ea, nu o mai visez. În multele dăți dinainte, cînd am fost împreună, chiar și-așa despărțite, mă aștepta în
EGEmma Greceanuîntoarcerea acasă
Ce țin minte din România? Intrarea în țară încă pe întuneric, răsăritul timid al soarelui de după dealuri, câmpuri nesfîrșite de floarea-soarelui cu pălăriile în jos, restaurantul unde ne-am oprit
EGEmma GreceanuUn tren din trecut
Îmi amintesc acele după-amiezi de vară când, la umbra castanilor înfloriți, rătăceam pe străzile din Brașov, melancolică și mută. Abandonată căldurii, rătăceam printre casele din cartierul vechi
EGEmma GreceanuDimineți
Cînd am o oarecare stabilitate, îmi fac tabieturi. Poate din cauza impulsului de a organiza mereu lucrurile, poate pentru a mă păcăli că încă sunt liberă peste timpul care mă presează, nu e
EGEmma Greceanuimperativ
Așa trebuie să fie. Acest loc la marginea unei șosele circulate intens, dimineața devreme, miros de iasomie, amorțeala corpului trezit din somn lăsându-se molatec pe scaunul mașinii. Așteptare.
EGEmma Greceanuastenii
Uneori "ceva-ul" îmi închide sufletul așa cum ai prinde un fluture într-un borcan. Nu știu ce simte un fluture sau dacă, nu pot specula dincolo de bătăile aripilor, închid ochii și sufocată de
EGEmma Greceanunici o urmă de tristețe
dimineți de iarnă cu ploi mărunte cernute în lumina felinarelor vechi, când doar zgomotul cadențat al cizmelor lovind asfaltul ud e singurul reper că se întâmplă, că ești treaz, că treci cu
EGEmma Greceanunaivitate
Mă-ntorc spre casă. De-a lungul plajei doar eu și pescărușii, singurii în mișcare. Și valurile. Nori nu. Curenți calzi, venind dinspre larg, îmi usucă tricoul. Ochii mi-i simt însă arși. Tăcerea
EGEmma Greceanuziua mea de iarna
Cu trenul, din Arma di Taggia, într-o oră jumătate ajungi la Limone. Traseul străbate câteva localități aflate la malul mării, apoi urcă spre Alpii Maritimi. Noi avem locuri în partea dinspre
EGEmma Greceanuexerciții de scriere
după amiază de luni, oameni ieșind sau intrând, străzi înguste cu rezonanță de biserică, amănunte capitonând iluzii, senzație puternică de apartenență, combinată cu insațietate, zi ca oricare
EGEmma Greceanuvia Nino Bixio
În Riva sunt două străzi principale. Restul ganguri. Via Nino Bixio e strada pe care merg spre muncă atunci când e prea cald la marginea mării, strada pe care mă plimb când mă sufocă
EGEmma Greceanuglavna tema
respir. starea apăsătoare de abandon îmi perforează plămânii, curge spre terminații, umple spații despre care aș vrea să nu mai știu. cu degetele îmi apăs ochii, mă simt ca o sălcie
EGEmma Greceanuobsesii de iarnă
Uneori se întâmplă să trec pe lângă o oglindă, există atunci impulsul de a mă privi , deși acolo de multe ori se reflectă o imagine străină cu care, abordând un aer grav, intru în dialog, de fapt
EGEmma Greceanuiarna mea
De obicei merg cu pași mărunți, fără să privesc înainte, cu mâinile în buzunare, mă afund în gînduri și merg, predau rapoarte nimănui, găsesc, într-o grabă nejustificată și aranjez priorități,
EGEmma Greceanupoveste de evitat realitatea
în acea noapte i-am povestit despre mine și despre câmpuri. viscolea, făcusem focul, întors în întuneric, privea reflecția flăcărilor sau cele treisprezece scânduri, iar eu vorbeam
EGEmma GreceanuScrisori V
Nu am mai scris demult nimic. Am amânat momentul, fie pentru că m-am lăsat prinsă în evenimente firești, surprinse însă într-un decor nou, fie am așteptat acea stare, care să mă cheme în fața
EGEmma GreceanuScrisori IV
ții minte, în acel an, canicula era subiectul care incita masele, era diversiunea naturii contra problemelor care frământau agresiv oamenii. eram departe de toată acea isterie, pe care noi
EGEmma GreceanuScrisori II
apatia plutește în aer ca un fum de țigară eliberat în silă după un alt fum un timp pe care mi-e lehamite să-l delimitez adorm visez un ceas și-n interiorul lui un șir nelimitat de ceasuri senzația
EGEmma GreceanuScrisori I
uneori e atâta singurătate în jurul meu, încât simt nevoia să tușesc pentru a-mi auzi vocea, nimic mai mult, doar să știu că sunt. mă așez peste pragul ușii și privesc în jur ca și cum aș inventaria
EGEmma GreceanuGânduri mici
tot ce constituie viața mea au fost și vor fi frânturi de senzații combinate cu imagini un amalgam de idei subiective unele dizolvate în altele toate luptând în interiorul meu să iasă la
EGEmma Greceanu