emilian valeriu pal

Tamara, intr-adevar acel 30 poate fi orice dar pentru mine e o virsta. E un text pregatitor mai mult, un fel de recapitulare generala inainte de examenul de licenta:). Multam de apreciere.

Ioan Jorz, nu am zis niciodata ca esti batut in cap. Unele observatii pe care le faceai erau foarte pertinente. Eu am contestat tonul pe care erau facute. Multumesc de semn.

Gena, in pagina mea de autor vei gasi trei texte(pemele de albert road) care te vor ajuta sa-ti dai seama despre ce umbre e vorba. E un fel de duplex(cum imi place mie sa spun), cu fratele meu: el imi poveste in citeva cuvinte ce vede, iar eu incerc sa-i compun o viata. Cam asa ne depanam noi amintirile.

Leonard, daca te referi la clubul slimelight din Londra, eu nu am fost acolo, dar poti sa-ti spun ca a fost renovat recent si un aport important in designul actual l-a avut si fratele meu. Nu am incercat sa descriu atmosfera din club(e prima data cind am auzit de combinatia electric-alternativ-industrial-gotic). E mai mult un slide-show al unor vieti. Multumesc de semn

Am in cap un proiect cu cinci sectiuni, dar cind e vorba de responsabilitate fug toti. Si eu. Stii, unii vin si pleaca ca un buletin meteo. E greu in proza, dar hai sa zicem ca cineva l-ar gestiona. Am cel putin cinci nume pe care sa zic pt un juriu. Dar repet e poezie.ro. Hai sa demaram un proiect de asta, chiar daca nu e bani. E un spatiu unde ne permitem sa rasuflam.
Sper ca se intelege jocul lingvistic

Acesta este un exemplu despre starea literaturii online. Probabil Radu Herinean va trage o linie. Eu sint convins ca pe Radu il intereseaza doar literatura. Pentru ca de aici au plecat toate: si Clubul si alte site-uri literare.
Ma uitam cu invidie la concursurile pe care le fac epigramistii. Dincolo de frictiuni felicitari lor.
Intelegeti dracului odata ca e un spatiu virtual, ca nivelul nu certifica valoarea, e doar un mod de control al unor oameni care apreciaza dupa valorile lor.
Partial sint de acord cu regula nivel 50. Ce ma opreste pe mine sa dau proxi si sa fac un cont si apoi sa postez? Pe de alta parte sint multi autori care fie din cauza offtopicurilor, fie ca n-au activat demult, au nivel 0 sau de submarin. Am incercat sa ma gindesc la o solutie, dar nici aia nu merge. Ma gindeam ca toti membrii cu 0 sa aiba o rubrica separata.
Dar intreb: cine e dispus sa citeasca atitea texte?
As vrea sa fac o diferentiere clara in ceea ce priveste juriul. Exceptindu-ma pe mine(care scriu rar poezie) cred ca e un juriu bine ales. Nu sint editor nici Adi Suciu nu e. Personal sint onorat. In fond, e un spatiu virtual si lumea asta nu intelege. Faptul ca ni se da o sansa ar trebui apreciat mai mult. Nu-l pup in fund pe Herinean cum ar crede unii. Premiul pus in joc, chiar daca e o simpla placheta, ar trebui sa onoreze. De ce? Nu sintem asi ai literaturii. Doar ca am rezonat si noi.
E pacat ca o initiativa ca asta da nastere la atitea polemici. In loc sa ne vedem de scris umblam dupa niveluri nivele succesuri. Daca am scrie mai bine oare ce s-ar intimpla? N-o sa fie bani, n-o sa fie premiul USR pt debut. Important e ca lumea sa stie: e un spatiu virtual in care poti ajunge cine vrei. Asta daca vrei si nu te consideri un nou Eminescu.
As fi propus initiativa asta si pt proza. Sa facem un concurs. Stiti foarte bine ce prefera editurile. Daca nu aveti bani sau cunostiinte, hai macar aici sa fim ok. Repet: e doar un spatiu virtual. Ma incinta cind vad un text pe care l-am scris si care are steluta rosie. Dar asta nu-i da valoare. La fel cum a scoate o carte nu te face poet. Gata. Daca vreti sa participati, bagati-va la scris. Intre timp poate Radu va gasi o solutie pt cei cu nivel sub 50. Personal, am vazut mai multi care 0 si scriu mai bine. E o prpunere de imbunatatire a calitatii, zic eu, si o sansa in plus.

Daca as fi inventat, poate as fi fost un autor de succes. Asa prefer sa scriu despre mine raportat la altii. Sau despre altii raportindu-i la mine. Uitindu-ma in urma ma intreb cum de am reusit sa suprevietuiesc in zilele acelea cu viscol si trenuri spre nicaieri. Cit despre text, am lucrat o zi intreaga la el. Mi-a fost teama pentru ca nu e un fragment ci o poveste de sine statatoare si datorita lungimii ar fi plictisit. Ma bucura semnul rau. Ca sa-l parafrazez pe Claudiu Banu, e unul din acele texte care te consuma si te bintuie.

Scuze de typos. Mai ales din titul comentului.

Onorat de aprecierile generoase. Intr-adevar, obisnuiesc sa poetizez proza, pentru ca pentru mine e ca un filtru interior al realitatii. Unele persoanje le stiu doar din coada ochiului si din citeva cuvinte, dar le inventez o poveste pentru ca orice om are o poveste. Umana sau literara. alte personaje le conturez in tuse mai groase, pentru ca imi petrec mult timp studiindu-le. Probabil un defect profesonal care tine mai mult de reportaj decit de literatura. Dincolo de tragism sau existentialism, poetizarea ma ajuta sa nu ma pierd. de fapt nu stiu daca imi umanizez personajele sau ma umanizez pe mine. Inca o data, multumesc.

Sincer eu cred ca ar merge bine si ca videopoene. Pentru ca atit versurile cit si pozele spun o poveste, chiar daca intentia autorului a fost prezentarea unor artisti. Oricum mi se pare unul din cele mai elaborate si mai consistente proiecte, mai ales cind imi inchipui munca depusa aici.

Gena, e veche obsesia pentru pinguini. In fiecare zi cind merg la munca, port cu mine o pereche.

Dorulet, n-am vrut sa-mi pling de mila, ci mai mult sa scriu intr-o ureche. Multam de sms.
Se pare ca astia de la OTP au tacut. Probabil si-a facut efectul gazul de adormit imaginar pe care l-am strcurat prin sistemul de ventilatie.

Din puctul meu de vedere o realizare de exceptie. Emotie autentica, reverie, consistenta, versurile sustin imaginile si invers, muzica le inteteste. Mi-am adus aminte ca demult vazusem o femeie cu un aparat foto, murdara in genunchi, care fotografia cipercile de pe trunchiurile copacilor. Probabil asta era treaba ei. O prezentare demna de remarcat. Prima prezentare ca o poveste. Adoua telegrafica, ca un stop cadru.

Cum am ajuns la munca deja am primit o lovitura miseleasca din partea noii gripe. O colega m-a anuntat ca trei fete de la un liceu de aici au fost deja diagnosticate cu gripa noua. Juma de zi am dat telefoane pe la spital, ambulanta, DSP, plus ca ma mai suna sefu. Nu m-a trimis in Ucraina, dar m-a trimis dupa cai verzi pe pereti pentru ca nu s-a confirmat nimic. Si totusi, in panica asta si in lehamitea mea am reusit sa dau de ceva frumos tare:

http://www.youtube.com/watch?v=jZD2rFLbX2c

Pina la urma viata e o lupta sa-ti faci timp pentru micile tale obsesii. Na ca am zis-o.m :)

Pe Victor l-am vazut o singura data, dar nu ascund ca sintem prieteni. Dincolo de asta, cind vrea el poate fi un partener excelent de dialog. Asa s-a nascut si colaborarea noastra, mai mult sau mai putin reusita. Multumim.

Din contra, eu cred ca tocmai fragmentarea asta ii da o muzicalitate deosebita, ii lasa timp cititorului sa sculte. Sa respire. Cea mai reusita parte mi se pare \"inserto\". Dar nici muzicalitatea celorlalte nu e de neglijat.

Per ansamblu, ca experiment functioneaza. Incepe bine dar isi pierde din coerenta incepind cu strofa a treia, cel putin in opinia mea.

Gena, stiu ca te-am obisnuit cu proza, dar aici starea nu e de proza. M-a binedispus testoasa ta. Dar, in text e vorba despre o alta testoasa:
http://www.youtube.com/watch?v=WvdCO0fjdUM
Nu stiu daca o stii, dar dupa ce vezi tot filmul, intelegi textul.

Geta, intr-adevar, am vrut rafale.
Am schimbat zborul, nu stiu daca o fi mai buna varianta asta. Cit despre tranzistor ma mai gindesc, dar cultura mea electronica la atit se reduce.

Multumesc de lectura si semne.

\"Literaturii i s-a croncanit\". Scuze.

Din punctul meu de vedere, un text excelent, un amestec halucinant de locuri, obiecte nume ca o fisa de diagnostic. Nun sint critic, e doar parerea mea subiectiva.
Personal, mi-au placut ridicarile la cer, ultima strofa care cade ca o ghilotina peste tot textul, coerenta din prima parte, combinata cu lipsa ei(in sensul bun), care da un efect de carusel, cel putin pentru mine. Chiar daca abunda in imagini, unele despre care ai spune ca nu-si au locul, pe mine a reusit sa ma captiveze. Poate doar partea cu atirnatul de poezie mi se pare oarecum ca ar fi putut sa lipseasca pentru ca nu prea agreez poeme despre poeme sau poezie despre poezie. Dar in context are logica si se sustine ca idee.

E posibil sa mai fi auzit poanta, sau poate fac o confuzie, dar pentru mine, un text excelent ca limbaj si ca prozodie. Si chiar daca n-ar fi noua poanta, felul in care e transpusa in text ii da si mai multa savoare. Iar muzica de pe fundal intregeste atmosfera.

Personal, nu prea sint adeptul slash-urilor. Mi-am imaginat textul cu versurile dispuse cam asa:

luni am visat că l-au tuns pe dumnezeu și l-au băgat la chimio



se ținea tare



nu a scăpat o lacrimă

Din punctul meu de vedere cred ca pauzele lungi intre versuri ar fi fost mai de efect dar e bine si asa. Partea cu Dumnezeu si chimio mi se pare cea mai puternica dar nici restul textului nu e de neglijat. Ritmul sacadat mie cel putin mi-a produs exact acel efect de geam spart in plex.Iar la urma-eliberarea.
De asemeni, mai sint reticent si la poemele cu Dumnezeu, pentru ca au un patetism fumat, dar aici este detasarea care-i trebuie unui poem cu divinitate sa treaca testul patetismului si sa fie impersonal ca o mobila. Cel putin in opinia mea.
Un typo: \"privesc lumea in ochi_i\".

Si aici ai dreptate, explicitarea, definitlile, orict as incerca sa le evit nu pot pt ca nu ma pot abtine sa nu le trintesc, pt ca asa m-am invatat. Multumesc mult.

Gabisa, Catalin, multumesc de semne.

Cred ca ai dreptate in ceea ce priveste condensarea. La versul ca \"in picturi\" explicatia ar fi ca am un tablou de-al fratelui meu, care prezinta niste siluete cu gurile cascate, unele a mirare altele a groaza.
Multumim.