Întâmplare dîntr-un sat

Dă râs și dă plâns. Pre mulți ne caracterizează.

Faină tare, îmi plașie șâ poezia dar șâ cum o zâși bănățăneșce. Am fost la Sântămăria Mică la rugă la Comiat, dă unge-i muierea șâ unge am lucrat 11 ani ca agronom, întâmplarea parcă ar fi în satul ăla, tăt îi atâta de natural, uica Văsălie Bucur (care-i de acolo șâ șieva neam cu muiera) o zâs nișce poezii în graiu nost bănățan, acuma că ce ascult parcă sămănaț și la vorbă, șie să zâc: tare fain! Mai adă! Să șci că ruga o fost tăt în vorețu biserișii, în loc dă bină or pus o remorcă dă când o mai fost semeteu, satu-i părăsât aproape, da or vinit muulț dân ăi dâ la oraș, or adus beutură da și sarme, și plășintturi, or încins o masă mare șâ bogată ca-n Banat, în biserică or făcut slujbă mai mulț popi șâ o cântat coru dân Ghiroda, iar la rugă or cântat solișci buni dâ la Cimișoara șâ o jucat echipa dă dansuri dân Ghiroda dă unge trăiesc acuma mulț comețăni, baș șâ primaru, \"nepotu\" meu care o fost nașu rugii.
Ț-aș da un pumn dă stele că mai bucurat tare mult șâ mai adus amince dă șieva frumos , da io pă saitu ăsta m-is nula, atâta m-is dă scump!
sănătace,
mitru

Cîndva a circulat sub forma de snoavă dar Sorin Olariu a pus-o în valoare versificînd-o impecabil și în pitorescul grai bănățean. Sunt moldovean ca obîrșie dar am apreciat la înalt nivel monoloagele rostite de Ionel Iacob-Bencei, un interpret fără cusur al graiului bănățean. M-am bucurat mult cînd am găsit demersul inspirat al lui Sorin Olariu.

Gârda Petru Ioan:
Da, e de râs. Dar și de plâns. Că așa suntem noi românii, facem haz de necaz.

Emilian Valeriu Pal:
Mulțumesc de trecere și de steluță. Poezeaua este într-adevăr inspirată din anecdotica populară.

Miloș Petru:
Îl știu pe Vasile Bucur, chiar m-am întâlnit cu el la un festival de poezie în grai bănățean când am fost în țară, în septembrie, anul acesta. I-am citit și cartea \'Mi-i dor dă satu\' mieu bătrân\'

Constantin Iurascu Tataia:
Snoava aceasta populară a mai folosit-o și Ion Pribeagu în poezia \"Cu banii mei?\", chestie pe care acuma am aflat-o și eu, deși mă credeam un foarte bun cunoscător al scrierilor sale. De altfel, academicianul Gabriel Țepelea, în prefața sa la volumul de poezie în grai bănățean \"Ano, Lugojano\", Ed. Facla, Timișoara - spune că poezia șoadă în grai bănățean este inspirată din anecdotica populară din care ia poanta și o îmbracă în straie naționale, de sărbătoare, dându-i un farmec aparte.

Ionel Iacob Bencei este totodată și un as al scenei fără a fi absolvit vreun institut de teatru. E un talent înăscut al recitării de epigrame, poezii satirice și epigrame. Daca ai vreun set de epigrame și îl pui pe dumnealui să ți le recite pe scenă, mai mult ca sigur că vor avea succes la public. De la dl Bencei am învățat multe în ceea ce privește construcția unei epigrame sau poezii satirice (în grai bănățean și nu numai), dar și în ceea ce privește modul de interpretare și jocul de scenă. De altfel mi-a și prefațat primul meu volum de catrene și epigrame cu care am intrat în UER acum vreo 10 ani.

Sorin, îmi mențin părerea despre acest poem, exprimată și pe alt site, acum chiar că sunt mai plăcut impresionată, motivul este adus de prezența versurilor sub clip. Este o favoare că pot citi astfel de poeme ca membră a aceluiași site și faptului că suntem contemporani. Sorin, eu te consider scriitor din toate punctele de vedere. Enervările tale sunt constructive ...

Indiferent de cât timp aș fi avut la dispoziție, la cea mai scurtă intrare posibilă pe \"Agonia\", nu aș fi ratat ocazia de a spune ceva despre această poezie. Deși, în principiu, ca idee generală, nu sunt încântat de scrierea (de literatură) în diferite \"graiuri\" (în schimb cred că sunt binevenite recitările, din creația populară orală, sau interpretările în stil popular și în \"graiuri\" diferite a altor creații, chiar oarecum culte, dar cu tematică apropiată de folclor), recunosc (cu aceeași sinceritate cu care mi-am permis să fac și aprecierile anterioare) faptul că lectura textului de mai sus mi-a făcut o plăcere deosebită. Versurile curg foarte bine, poanta finală cade exact atunci când trebuie și este plină de tâlcuri, iar în expunerea temei din primele strofe totul este foarte bine gândit, nimic nu pare în plus.
Mă bucur, de asemenea, că autorul folosește orice prilej pentru a-și aminti de tot ceea ce este ROMÂNESC.
Felicitări, maestre!
Cornel

Marinela, mulțumesc de trecere și pentru aprecieri. Să știi însă că nu mă enervez ușor, fac mai mult pe nervosu\'. Cei 12 ani de munca în învățământul liceal post-revoluționar din România m-au făcut să fiu mai greu de scos din țâțâni decât statuia generalului Dragalina din parcul central al Caransebeșului.
PS: Care mai e viața pe cafeneaua.com?

Mulțam fain pentru aprecieri. Poezia aceasta în grai bănățean este un fenomen unic în literatura românească, fenomen cultivat cu mai bine de 100 de ani în urmă de Victor Vlad Delamarina și mai apoi de Gheorghe Gârda și Tata Oancea. Interesant este că mulți dintre creatorii de poezie în subdialectul bănățean nu sunt neapărat paori (țărani), ci chiar intelectuali de marcă: avocați, doctori, ingineri, profesori. Există mai multe festivaluri - atenție! - internaționale de poezie în grai bănățean, unde se întrec poeți din Banatul Românesc și Banatul Sârbesc. Aceste festivaluri au loc la Caransebeș (Caraș-Severin), Făget (Timiș), Uzdin (Vojvodina, Serbia), etc.
De asemenea au existat și există posturi de radio care cultivau/cultivă acest fenomen, incluzând în grilele lor de emisiuni și poezie dialectală. Mă refer la Radio Timișoara cu emisiunea Gura Satului (realizatori Mihai Anghel și Remus Nistoran), Radio Reșița (realizator Florin Humița), Radio Europa Nova Lugoj (realizator regretatul Ștefan Pătruț), Radio 11 Plus și Radio Analog Caransebeș (realizatoare Doina Șovre), TV Eurosat Caransebeș (realizator Sorin Olariu).
Sunt de acord că probabil pentru un ne-bănățean poate sună a patriotism local, dar din patriotismele acestea mai mici se înfiripează patriotismul mare, românesc.
PS: Încă o dată muțumesc de trecere și aprecieri și felicitări pentru premiul recent câștigat.

Știam că \"poezia în grai bănățean\" este un adevărat fenomen (dacă nu eram informat, cât de cât, nici nu mi-aș fi permis să intervin și să fac aprecierile respective despre fenomen, în general) dar, oricum, detaliile date de Sorin mai sus sunt binevenite pentru toți. De asemenea, sunt de acord că din \"patriotisme mai mici\" se poate înfiripa un \"patriotism mai mare\", dar mie îmi este teamă ca, nu cumva, câțiva \"patrioți\" locali, din Banatul Românesc, sau din Banatul Sârbesc să publice vreum dicționar bănățeano-român (după modelul celebrului moldoveano-român) și de aici pînă la altul olteano-român, sau ardeleano-român nu ar mai fi mult...
A, bine că mi-am amintit! Și, eu nu sunt chiar \"ne-bănățean\", din moment ce am trăit la Timișoara 10 ani din prima tinerețe, acolo mi-am început cariera, acolo mi-am cunoscut viitoarea soție, acolo m-am căsătorit și mi s-au născut cei doi copii. Am revenit cu acest comentariu, poate nu chiar despre text, pentru a-mi justifica oarecum rezervele din intervenția anterioară (rezervele asupra fenomenului, în general, nu asupra poeziei, care, repet este realizată cu multă măiestrie, iar autorul are merite incontestabile).
Cu aceeași prețuire,
Cornel

Chiar există un dicționar al graiului bănățean, carte rară și importantă. \"Dicționar regional de cuvinte în grai\" - autor Ștefan Pătruț, apărut la Editura \"Dacia Europa Nova\", Lugoj, 2002. A mai fost dicționarul lui Lucian Costin, carte pe care nu o am dar pe care am consultat-o, împrumutată fiindu-mi de regretatul Ștefan Pătruț, primul președinte al ASGB.

O corectură, pentru Sorin Olariu:

Fenomenul literar, cel al poeziei dialectale, este unul specific Banatului și are peste două sute de ani de existență, dacă ar fi să facem referire, doar, la primul manuscris cu literatură aparținând arealului bănățean, al cărturarului Pavel Trăilovici, publicat în 1801 sub titlul \"Carte\" - conținând anecdote versificate, povestiri satirice, întâmplări hazoase din viața satului bănățean. Cu amiciție,

Ioan J

P.S. Poezia în grai, dialectală, este scrisă de \"intelectuali dezrădăcinați\" - cum consemnează regretatul Ștefan Pătruț, autor al unei antologii consacrate genului. Ca unul dintre cei, direct, implicați în proliferarea fenomenului literaturii dialectale, am simțit nevoia să fac aceste precizări, pentru ca eventualul cititor al celor ce urmează să aibe o idee, cât de cât, despre ce înseamnă poezia în grai bănățean.

Într-adevăr, poezia în grai bănățean are o vechime mai mare de 200 de ani, însă de-abia odată cu Victor Vlad Delamarina și al său \"Ãl măi tarie om dîn lumie\" a intrat în colimatorul oamenilor de litere, el fiind recunoscut de Lucian Blaga și de George Călinescu.
Și încă două precizari: acest fenomen nu trebuie confundat cu acela al condeierilor țărani, care este cu totul și cu totul altceva.
Dicționarul regional de cuvinte în grai bănățean nu se intitulează ostentativ și nepatriotic \"Dicționar bănățean-român\", cum o face acela din Republica Moldova, ci este doar un simplu dicționar de cuvinte folosite doar în Banat, mai ales în zonele rurale.

= \"Pe NV\"


Am constatat, de bunaseama,
Un lucru ce ne lasa tristi:
Ca-n plus, ce-ar fi o epigrama,
N-o stiu nici multi epigramisti.
(Sorin Olariu)

Despre epigramă

Epigrama mă îndeamnă
Să expun ce am de zis:
\"Barzii\", dac\'ar știi ce-nseamnă...
Mulți s-ar mai lăsa de scris!
(n.bun)

Recunosc, nimic de zis,
Voi lua și eu măsură
Să mă las de-acum de scris,
Și să bat. La tastatură.