Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

pseudo-jurnal

[c.]

3 min lectură·
Mediu
***mezzo***
zâmbește. ochii.
șaizeci de ani. sau mai mult.
cordon bleu. cartofi natur. alege.
albaștri.
și-apoi dansează fericită imperceptibil ca o fetiță.
zâmbesc. mă vede. se-oprește.
copil bălai. cu un câine. amintiri ale mele-ale lui.
caniche. o schiță de câine. ce sare.
cerșește mângâiere, o inimă blândă. în fiecare trecător
el sapă-o fântână.
cu vorba ciudată. n-o înțeleg. străină, străini.
dar tatăl vorbește. se-'nțelege. e vorba de mamă.
Mishka, strigă copilul, Mishka. o pasăre sare
și taie creste de valuri întoarse. norii închiși îmi apasă
conturul ca un cărbune. și câinele sare.
dar tatăl difuz se grăbește.
copacii își picură ceara. o frunză arțar mi-amintește
crestată mâna ce pieptul mi-apasă.
e vorba de sete. opacă. adâncă.
uneori sfârșit-început e tot una.
ca un arc desfăcut din lăcaș. printre coaste ies fluturi.
afară. privesc. contururi de cretă. negreșit
regrete. piatră. și fulgeră-n creste.
o să plouă. și, brusc, teama albastră.
mă văd șters de pe hartă.
dar el îmi zice - nu o să fii. din făină e pâinea.
(speranța.) și-l las să mă farme. prin foamea mea să învețe.
***inserto***
început. de somn mă dezbrac. o fereastră se crapă-n lumină.
cu palma cofrag mă adun. ca pe fragi. se surpă un mal.
și cad. ea se trezește. mă sărută cu buzele moi, calde.
zâmbesc pe sub ele. mă simte. mă prinde, mă mușcă.
părul ei desfăcut îmi mângâie fața. o simt cum mă-'ntrupă
iarbă crudă sub palme. mă vede? m-aude?
ca spicele, degetele lor împletite. el și ea. oricare.
fug. în tramvai. în pântec cu soare, tranșee de cârtiță
cu blana neagră și moale. șinele par desuete.
un tren pleacă de la peron. oare e-al meu?
mi-e somn. trec prea departe.
niciodată. nu. niciodată nu știu
când începe și când se sfârșește o moarte.
aproape mereu e târziu.
umăr în umăr. stăm unii în alții ca mieii.
o bătrână mi-e mamă. vecina mi-e soră. o fetiță - fecioară.
n-aș ști că exist de atâtea priviri nu mi-ar ține toiag
din nedeslușirea mea făptura spre-a fi.
se moare greu lângă moarte.
tot mai greu cu fiece zi.
***exitus***
mă culeg. mă strâng. mă adun. totuna.
dar eu știu. Una, Lola. niciodată la fel.
pe la cămin astă-seară se moare. fără strigăt sau alte cutume.
mai trece un înger călare să treacă în buche celeste câtimea de soare.
adună râul. și apa pornește la vale.
izvorul de stele miroase a lapte. și râde. râde.
copilul meu mă iubește.
și mama, mama... ea îmi zâmbește.
063773
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
412
Citire
3 min
Versuri
58
Actualizat

Cum sa citezi

Petru Teodor. “pseudo-jurnal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/13912491/pseudo-jurnal

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@liviu-ioan-muresanLM
Liviu-Ioan Muresan
că fragmentarea aceasta nu ajută. E greu cititorului. Și e păcat, sînt imagini deosebite aici.
LIM.
0
@petru-teodorPT
Petru Teodor
cum mă sfătuiești să fac?
rogu-te LIM, ajuta-mă!

cu respect,
pt.
0
@emilian-valeriu-palEP
Din contra, eu cred ca tocmai fragmentarea asta ii da o muzicalitate deosebita, ii lasa timp cititorului sa sculte. Sa respire. Cea mai reusita parte mi se pare \"inserto\". Dar nici muzicalitatea celorlalte nu e de neglijat.
0
@petru-teodorPT
Petru Teodor
apreciez deosebit părerile voastre.
ne apropiem încet, încet de ceea ce îmi doream mai de mult.
un atelier-cenaclu.
asta ajută cel mai mult.

vă mulțumesc
domnul meu (evp.) de popas.

pt.
0
@anca-anghel-novacAN
Anca Anghel Novac
Poezie. Un ritm aparte.
Imi place ? Cine sunt eu sa nu vad ?
Si totusi, m-au furat poemul/poemele ( par trei in unul singur) iar secventialitatea imaginilor descrise, precum cea din acest fragment:
\"umăr în umăr. stăm unii în alții ca mieii.
o bătrână mi-e mamă. vecina mi-e soră. o fetiță - fecioară.\"
m-a cucerit.

Recunosc e prima data cand te citesc. Am sa ma duc in pagina ta mai tarziu.

0
@petru-teodorPT
Petru Teodor
forma ideii (tehnica aceasta) nu-mi aparține (mă înclin în fața celor ce mi-au dăruit-o). am putut să scriu prin ea fragmente din viața celui ce stă în oglindă. de aceea cele de aici sunt un fals jurnal - pentru ca nu-mi aparțin; eu sunt doar hârtia ce învelește cuvintele, doar hârtie și nimic mai mult.
în acest sens nu vă invit să treceți prin pânza mea; veți veni singuri când veți dori.

(astăzi un prieten mi-a spus că nu mă știa; m-am mirat - nici eu nu mă știam, dar despre asta nu cutezam a spune.)

cu respect,
pt.

0