emilian valeriu pal

* Telefonul zbîrnîi strident trezind-o pe Irina din somn. Se ridică speriată: era patru dimineața. Se întorsese acasă pe la miezul nopții. În urmă cu trei zile mama ei fusese internată în spital,

I cînd era tînără mama mergea cu vaca la păscut. lua cu dînsa cartea de biologie rozariul și pîntecul. mama e un fel de chiciură care se așează pe cablurile electrice. de atîta greutate

într-una din zilele cînd știi precis ce se va întîmpla aștepți să vezi dacă ai avut dreptate ai avut dreptate ridici din umeri îți spui mai mult n-ai putut face într-una din zilele cînd e frig

nu prea știu ce s-a întîmplat în anotimpul acesta de ce moartea își trimite mai des iepurii prin lucernă. or fi de vină oamenii sau cumplita secetă. moartea își trimite puii prin case. ei intră

23.29 în inima bărbatului uriaș locuiește inima bărbatului pitic. bărbatul uriaș și bărbatul pitic fac parte din mine. uriașul se ocupă cu lucruri nemaivăzute bărbatul pitic pune masa cînd uriașul

dimineață. peste miriștea de la episcopie aburi ca trupul unei femei după o baie fierbinte. o gaiță a scăpat nuca din cioc pocnetul ei pe asfalt a trezit viața. azi e o zi cum îmi place mie. cald

într-o noapte mi s-a arătat dumnezeu în vis mi-a spus de mîine voi face oamenii să tacă tu ia ce ai mai scump plus ceva animale suie-te într-un om și așteaptă un semn de la mine cînd apa a

cîteva zile o femeie i-a adus de mîncare toate se făceau ghem în tine cînd o vedeai lipa lipa doar pe labele din spate alea din față atîrnau a bodaprosti prin piele ieșeau osele rupte ca

nicidată singuri nu m-ai crede dacă ți-aș spune fiecare om își are omul lui sub pămînt ori deasupra pe-al meu îl cheamă neaomu își mînă calul pe ulița crucii uitasem să-ți spun fiecare om are

foto: Gabriela Lupu mă trezesc dimineața cu soarele pe saltea îmi lipesc fața boțită de umerii lui fața nerasă transformată într-un ogor cu trifoi (zîmbesc îmi frec mîinile de bucurie iubito pe fața

iubita mea se are bine cu toți bărbații ea poate să pună mîna pe soare și soarele toarce ca o pisică dimineața mă sprijin în coate și o privesc în colțul gurii un fel de puf dacă-aș putea m-aș

deci ești beat lumea se învîrte cu tine și ți se pare că e o fetișcană de la țară care se dă la tine ceasul de la mînă dispare și face loc unei guri ce-ți înghite viața cu tot cu zgîrciuri tu

dis-de-dimineață mama bea rouă laptele se limpezește sînii ei freamătă ca frunzele de măceș spală rufe și cîntă cînd vine vremea îmi jupuie pielița de pe ochi lumina mea strigă apoi se

mi-e frică de femeile cu părul lung te poți pierde în ele ca-ntr-un desiș de mangrove animale ciudate îți taie drumul spre casă animale ciudate și jucăușe te rostogolesc între labe ca pe un

cel mai mult mă enervează diminețile. oamenii se trezesc chirciți ca niște fetuși cu ceară pe ochi apoi caută lucruri importante care să-i facă puțin conștienți. * ultimul lucru pe care l-am

cel mai mult mă enervează că nu pot să-mi aduc aminte care a fost primul gînd mai important. * în clasa întîi am fost eroul satului. l-am prins pe barabulă furînd cărți de la căminul cultural.

o dată pe lună mă întreb cum e să mori într-un bombardament ce simți mai întîi căldura mistuitoare durerea cînd schijele intră în carne ori pur și simplu totul se întunecă brusc din tren poți

The movie will begin in five moments/ The mindless voice announced. Sperietură groaznică dimineață. Gresia din bucătărie s-a umflat din cauza frigului. Covorul a început să se miște de parcă pe