în fond e totul lavabil

tata mă lua tot timpul la vînătoarea de mistreți. tata nu mă lua la vînătoarea de mistreți vînătoarea de mistreți era numai în capul meu. îmi imaginam mistreții cu păr și coarne făceau rău mult rău oamenilor porumbului. în general făceau mult rău cînd oamenii chiuiau însemna că le-au dat de urmă. inima tatei era într-o căpiță de fîn. preventiv cînd o cumpăra de la bufetul din centru tata rupea eticheta și prețul apoi o băga în căpița de fîn zicea el să nu vadă mama ce inimă are. femeile dacă îți văd inima fac panaramă o lună întreagă stau bosumflate că nu ai pus nimic pe masă. atunci am visat prima dată că sunt indiana jones. bag mîna în toate căpițele să văd ce inimi sunt comestibile. * au început să mă furnice mîinile cred că știu ce înseamnă. e timpul s-o cam iau din loc. am stat prea mult în orașul ăsta. de obicei mă întorc acasă pentru scurt timp să-mi vindec dependențele dar nu funcționează. sunt dependent de gări de dormitul în tren de cafeaua în pahare de unică folosință care-mi arde limba la patru dimineața de geaca mea de piele care mă strînge ca o pînză de păianjen de șosele de farurile care mă orbesc. întoarcerea acasă nu e cea mai bună soluție. aici realizesc cît sunt de singur și singurătatea asta e un fel de alivancă. muști din ea înghiți pe cerul gurii rămîn urme de zahăr. am realizat că nu mai am motive să mă sui în tren și că nopțile vor fi toate la fel. adică se vor aduna în mine pînă am să vomit negru. așa se întîmplă cu lucrurile de care nu te înduri să scapi. cam ca mobila. se adună în fiecare an pe cea veche nu te înduri s-o arunci și într-o zi constați că nu te mai poți mișca. un rucsac în spate amestecat prin cei fără nume prin gări în care ajungeam de regulă beat prin vagoane puturoase cu oameni și mai puturoși. de regulă acceleratul iași-timișoara. la un moment dat m-am pierdut eu m-am făcut acceleratul și toți oamenii s-au urcat în mine. singurul meu noroc a fost nebunia mea. de cîte ori nu m-am suprins pe holurile vagoanelor vorbind singur rușinat de privirile oamenilor rezemat de pereți aproape dormind aproape plîngînd aproape de orice aproape. am avut foarte puțini prieteni. nu mă plîng nu mă bucur doar constat. * mao. omul ăsta n-a plîns niciodată. viața pocnea în el ieșea pe gură prin păr prin toți porii pe orinde găsea cîte o crăpătură să iasă la lumină. de la el mai am o singură felicitare trimisă din italia semnată după cum spunea de unul care cară scînduri pe cap și cîteva mișcări de breakdance pe care le-am furat de la el. gabi. carpați slănină cu unt și dj în discotecă. patru ani ne-am ținut de urît unul altuia prin toate camerele de cămin în care am stat. apoi ne-am întîlnit într-o zi în gară. făcea armata în orașul meu. am plîns amîndoi de nebuni am rîs de nebuni. cînd ne-am despărțit în urmă cu ceva ani ne-am spus că dacă viața o să mai aibă ceva cu noi o să ne aducă împreună. și ne-a adus. sorin. cine a auzit de satul corhana? cînd a murit a fost primul meu mort. ne-am dus pe la preoții care erau pe atunci profesorii noștri la liceu și am făcut chetă pentru coroane de flori. cu banii strînși am luat un bax de tuborg și un cartuș de marlboro am stat în spatele cinematografului orizont și ne-am făcut pulbere. așa ziceam noi că i-ar fi plăcut. mult mai tîrziu mi-am făcut o prietenă întîmplător din corhana. într-o zi am mers cu ea în sat la bal. am lăsat-o singură la căminul cultural m-am dus la cimitir și i-am lăsat la mormînt un marlboro superlung și o doză de tuborg. în seara aia tipa mi-a dat papucii. m-a durut fix în cot. * cele mai negre zece lucruri care ți se pot întîmpla: să vezi cum oamenii țipă de fericire într-o gară înaltă cît o catedrală să te întrebi cum naiba s-au regăsit să nu vorbești dar să-ți auzi vocea. să ți se întîmple ceva cu adevărat bun și să nu ai pe nimeni cu care să împarți bunătatea. să te trezești într-o zi și să constați că nu mai ai nimic să spui nici de ură nici de dragoste nici ție nici alor tăi totul să fie un ecou înfiorător ca atunci cînd sună telefonul într-o cameră goală. să nu ai nici măcar zece lucruri negre care să ți se întîmple și despre care să spui că nu ți-ai dori să se întîmple vreodată.