Poezie
străluminat
des-cîntece
1 min lectură·
Mediu
dis-de-dimineață mama bea rouă
laptele se limpezește
sînii ei freamătă ca frunzele de măceș
spală rufe și cîntă
cînd vine vremea îmi jupuie pielița de pe ochi
lumina mea strigă apoi se preface
în brazdă
creștem la umbra ei ca niște grauri în scorbură
mîncăm mere date pe răzătoare cu zahăr
seara adoarme cu lumina aprinsă
ea spune lumina e sîngele mielului pe căpriori
poate așa
mînia lui dumnezeu se mai ostenește
îmi trage plapuma pînă la gură mîinile mamei sunt o iederă
eu sunt zidul ei preferat
dimineața deschide fereastra
aerul proaspăt
aerul cald
aerul tare
intră în mine și eu cred în ea
spală rufe și cîntă
sub scoarța mîinilor pulsează seva
mama mea o lună în ultim pătrar
044697
0
eu yic ca de aici incepe adevarat poeyie si adevaratul sentiment,