emilian valeriu pal

\"Memoria ei e tot mai mult o mlastina care-o inghite\"...
Ranita pe undeva de schijele timpului. Inclestata intr-o lume fara memorie, intr-un gind viitor. Dureros M-ul care-ti da viata.
Emil

Li,
mai lasa si tu citeva cuvinte acolo, de leac, sa mai scrie si altii cite ceva. Nu scrie tu toate versurile care sint pe limba asta. Nu stiu cine trebuia sa se recunoasca in gindaceii de pe monitor, dar eu m-am recunoscut sigur. Aproape de delir firesca iubire in suc propriu. Sincer, eu as trece textul la recomandate, poate vegetarienii vor vedea ca si carnea, mai ales aia conservata prin suflet, poate fi mai buna decit orice fel de ceai de plante atoatevindecator. Ca doar asta iti ramine din viata.
Da, m-a impresionat promotia.

Dureroasa devenire...Un text mai outin sumbru, care m-a impresionat, mai ales caruta cu pepeni. Nu stiu de ce, dar lucrurile marunte conteaza cind lipsesc lucrurile mari.

Nu vreau sa flatez pe nimeni si sper sa nu las impresia de heirupism verbal sau pupincursim, cum se acuza extrem de mult pe site. Ideile articolului sint, probabil, destul de obisnuite. Subscriu insa la una:eu n-as putea emigra niciodata. Cine a crezut ca tagma sau cum i-o zice acum, a scriitorilor este unita s-a inselat amarnic. Consecintele sint diferite pentru cei care scriu pe un site si cei care se considera sau se autoimpun ca modele de cultura. Cit despre sila si alte cele, noi ne dam in cap singuri. Si culmea, ne place lucrul asta.

hmmm, putin inchis acest poem, poate ca dupa o noapte de garda.Din nou absente si din nou golul pe care stii sa-l traiesti cel mai bine. Ma intreb daca, intr-adevar asistenta stie sa se dea la o parte, pentru ca a vindeca un om, intr-un final, e o arta.

Cum m-am obisnuit, imi place realitatea aceasta impletita cu suvite de suflet. uneori am senzatia ca sufletul tau e lumea intreaga, iar realitatea un ghettou invaluit cu sirma ghimpata. Ca sa iesi de acolo iti trebuie un permis de libera trecere. Din cind in cind, o durere mai sare gardul si arata sufletului cam ce mai e prin realitate. Personal, Dumnezeu m-a cam uitat aici, prntre textele tale...

Rinduri in care m-am simtit, oarecum surprinzator, nelinistit de acasa. Familiar peisaj, iar indeosebi primele cinci versuri mi-au adus aminte de ce pentru unii apune soarele dimineata. Cu aproximatie cam asa e si pe acasa la mine. Placut.
Numai bine

\"te-am si cultivat paraschivo
te-am dus la chermeza si meci
t-am luat si bomboane t-am luat si seminte
tu faci pe nasoala si pleci\"

Fain text, cu morala pe masura

m-a cuprins putin frigul cind am citit textul. Si o tristete fara margini. mai bine tac si il recitesc. Multumesc

\"O femeie naste un barbat... ca in urletul de foame al lupilor\"- o imagine pe care o gasesc extrem de sugestiva. La fel si copilul care locuieste in balonul de sapun.
Emil

Senzual si placut. Nu pot sa nu las semn. Voi reciti, de fiecare data cu alta placere.

Nu ma pricep la comentarii, dar, personal, imi place poemul, mai ales primele doua versuri. Mie mi se pare cit se poate de real si firesc, iar finalul, iertat fie-mi plagiatul, mi se pare demn de toti laurii.

Iti spun sincer, e primul text al tau pe are il citesc.(Era si normal din cauza numarului de stelute). N-as fi facut asta daca nu ai fi comentat ceva de-al meu. Nu mi-o lua in nume de rau, ca mai scriu comentarii si la alte texte care imi plac. Relativ, sint nou pe site, dar eu doar citesc si incerc sa inteleg cum evolueaza poezia, care sint curentele, cu ce se maninca site-ul asta, cu conflictele lui cu tot. Linga mine sta un idiot care ride tot timpul pentru ca a terminat nu stiu ce stagiu la nu stiu ce joc, iar prietena lui il saruta. Curios, nu? Mai scriu si eu o parere, desi s-a cam spus tot. daca n-ai fi fost tu, poate as fi scris eu, dar in varianta masculina. Cum o fi aia, nu stiu, am sa incerc da probabil n-o sa reusesc. By the way, prietenul meu a trecut in alt stagiu si ride ca un cretin. Prietena lui iar l-a pupat. Cu ce am gresit noi pe lumea asta?

As vrea sa scriu un comentariu pertinent, dar luminarile ard si putinul aer ramas

Natural si suplu. Nimic in plus, nimic in minus.

fiecare percepe cum vrea, io as mai vrea o minune de asta