Mediu
despre mine, numai de bine. azi iarăși am trecut strada fără să mă asigur. camionul verde mă lovește cumplit în fiecare coșmar.
e unu martie am pieptul plin de mărțișoare. lumea e roșie. eu albă. sunt bine. mă pregătesc de parastas. îmormântările sunt puțin prea devreme. M doarme. până și M e bine. îmi ia privirea și mi-o sugrumă discret cu șnurul de la mărțișorul asistentei șefe.
tata îngheață în pământ. mă gândesc doar la mâinile lui.
mi-e frig, dar n-am cui să spun. trebuie să-mi fie primăvară. sunt în grafic. sunt în cursă. alerg cu tot sângele înainte. mi-e puțin cam rău de la metafore, dar devin repede atât de concretă încât pot să răspund oricând de toate întâmplările. M se închide ca un ghiocel într-un mort. eu îi simt pulsul ascuns. îl resuscit până la indecență. mă urăște acum. se urăște că ar fi putut să fie viu și nu e. îl urăsc pentru că aș fi putut să fiu și nu sunt.
despre mine și despre M, numai de bine. tata are mâinile înghețate în sicriul lui de stejar.
054.465
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “despre mine, numai de bine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/168515/despre-mine-numai-de-bineComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OIoana, tata îngheață în pământ. mă gândesc doar la mâinile lui. ... cred ca atat mi-a ramas acum in minte, si o sa-mi rasune mult timp, dar mormantul nu e rece, e incalzit de amintiri, e incalzit de lacrimi, de apuse bucurii, mainele sunt calde ioana, fiindca tu te gandesti la el.
am remarcat si ironia titlului.
de o tristete fara margini aceasta afirmatie, nici nu iti inchipui cat de puternice vibratiile retroactiunii. :(
uneori ma gandesc (am curajul sa fac asta numai cand sunt foarte beat si deprimat), oare daca nu e adevarat ceea ce cred eu, iar mamei mele ii e frig in sicriul de stejar?
trist text, pana la lacrimi.
cu drag
am remarcat si ironia titlului.
de o tristete fara margini aceasta afirmatie, nici nu iti inchipui cat de puternice vibratiile retroactiunii. :(
uneori ma gandesc (am curajul sa fac asta numai cand sunt foarte beat si deprimat), oare daca nu e adevarat ceea ce cred eu, iar mamei mele ii e frig in sicriul de stejar?
trist text, pana la lacrimi.
cu drag
0
EPm-a cuprins putin frigul cind am citit textul. Si o tristete fara margini. mai bine tac si il recitesc. Multumesc
0
INAdina, uneori fuga din real e riscantă. îți poate fi bine până la dispariție...mulțumesc.
Ionuț, mă bucur că ai sesizat ironia din titlu și tristețea cât se poate de reală din text. te mai aștept cu drag.
Emil, ești aici și mă citești. pentru mine contează mult...
Ionuț, mă bucur că ai sesizat ironia din titlu și tristețea cât se poate de reală din text. te mai aștept cu drag.
Emil, ești aici și mă citești. pentru mine contează mult...
0
Ao tristete superba, vie si cutremuratoare.. randuri vibrante in care este concentrata toata puterea sinelui..pana la urma - conditia de damnat a omului:
\"se urăște că ar fi putut să fie viu și nu e. îl urăsc pentru că aș fi putut să fiu și nu sunt.\"
---
\"În pauza dintre bătăile inimii
eu sunt un zgomot
pierdut în spațiul himerei,
iar în ceasul ce ucide visarea
Sunt picătura de sânge
de care râd muritorii.\" (Pseudo-delir)
\"se urăște că ar fi putut să fie viu și nu e. îl urăsc pentru că aș fi putut să fiu și nu sunt.\"
---
\"În pauza dintre bătăile inimii
eu sunt un zgomot
pierdut în spațiul himerei,
iar în ceasul ce ucide visarea
Sunt picătura de sânge
de care râd muritorii.\" (Pseudo-delir)
0
Este doar o parte, Ioana, din ceea ce simt din textul tau. Restul trebuie sa imi ramana in sicriu.