EIEmil Iliescu
Verificat@emil-iliescu
CHITILA, JUD ILFOV
„Tristeți se picură pe geam...”
ABSOLVENT AL FACULTAȚII DE FILOLOGIE, AM PROFESAT IN DOMENIU, ÎN PREZENT PENSIONAR
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Interesantă coborârea în trecut, tipic proustiană, declanșată de un episod cotidian la prima vedere banal: o călătorie cu trenul, câteva priviri ale unui bărbat, priviri care au acum doar ecouri dintr-un trecut mirific, în care \"s-au stins neliniștea și dorința confirmării exterioare\"
Pasajul referitor la biserica \"La Madeleine\" respiră emoție, crâmpeie de timp unice, prin faptul că au fost trăite lângă un om care \"părea ieșit dintr-o carte pe care încă nu o citisem, dar care se cerea scrisă\".
Uneori timpul își iese din matcă și ne târăște cu el prin locuri pe care nu speram să le mai călcăm vreodată, acolo unde poate \"să iasă la iveală intensitatea unei bucurii libere de constrângeri\".
Pasajul referitor la biserica \"La Madeleine\" respiră emoție, crâmpeie de timp unice, prin faptul că au fost trăite lângă un om care \"părea ieșit dintr-o carte pe care încă nu o citisem, dar care se cerea scrisă\".
Uneori timpul își iese din matcă și ne târăște cu el prin locuri pe care nu speram să le mai călcăm vreodată, acolo unde poate \"să iasă la iveală intensitatea unei bucurii libere de constrângeri\".
Pe textul:
„A Paris (9)" de Lorena Stoica
0 suflu
ContextAveți dreptate, Dumnezeu lăcrimează și când ne vede umblând pe pământ cu lumânarea de seu a gândurilor noastre, căutând disperați sensul vieții, dar și atunci când cei dragi ne vor ține la căpătâi lumina de întoarcere...Câți dintre noi nu ne gândim la clipa aceea, când Cel Prea-Înalt ne va răspunde de ce dintr-o dată și atât de tragic sângele nostru, mai ieri viu, s-a transformat în scamă de aer, tremurândă...! Rămân în urma noastră ziua în care am sorbit pentru prima dată din lumină și imaginea unui călător obosit la o râspântie de drum, îngenuncheat lângă o sfântă cruce...
Versuri delicate, dintr-o inimă care poate tânji la nemurire, prin cuvânt...
Versuri delicate, dintr-o inimă care poate tânji la nemurire, prin cuvânt...
Pe textul:
„pentru toate motivele..." de Teodor Dume
0 suflu
ContextDacă ți-ai ales cu grijă grădina, floarea ta va știi cum să crească singură, din prea-plinul gândurilor tale. Petalele ei vor filtra corola de minuni a lumii, așa cum frumos spunea marele poet,un ardelea de marcă de-al tău, aducându-ți pace în clipele de taină. Și, ori de câte ori vei simți nevoia de inocență, puritate și sensibilitate să-ți deschizi, Doruleț, pumnii, să lași să zboare spre neființă grijile! Tu păstrează în suflet și-n priviri, indiferent de troienele de timp ce ți se vor așeza pe umeri, parfumul singurei flori - copilăria!
Pe textul:
„Gând" de Doru Emanuel Iconar
0 suflu
ContextD-le Tomescu, aveți dreptate, și vă mulțumesc pentru afirmațiile pertinente. Este adevărat, povestirea putea fi decupată în mai multe secvențe, dar eu scriu pentru cititorii de pe net, față de care trebuie să-mi cer mereu scuze pentru lungimea textelor mele. În laboratorul propriu toate povestirile mele sunt mult mai consistente, pentru site încerc întotdeauna să salvez din ele partea care stă ascunsă în suflet, undeva, mai adânc. Cu stimă, pentru răbdarea, atenția, și, mai ales pentru aprecierile critice, care nu pot decât să-mi fie de folos!
Pe textul:
„Pădurea lui Orbișor" de Emil Iliescu
0 suflu
ContextDana, când eram student - mi-este frică să și tastez cifra anilor aceia !!! - am petrecut o vacanță la unul dintre prietenii mei din Constanța. La plecare i-am spus, simplu: \"Aș da oricât să pot trăi în orașul tău, ești cel mai fericit om din lume!\" Faptul că putea în fiecare zi să mângâie nisipul, să simtă în palme albastrul acela marin care ne înfioară, an de an, ca un miracol, ori de câte ori revedem marea, mi se păreau privilegii pentru care aș fi făcut orice ca să le obțin. Și, fiindcă nu puteam să-mi radiez existența, așa, simplu, cum faci o mutație într-o carte de identitate, am jurat ca, atât cât voi mai respira prin colbul anilor, să nu treacă un an fără să văd marea! Așa încât îți înțeleg sentimentul, atunci când sensibil declami:\" Constanța e mare și îndestulătoare pentru toți. Oricâți am fi.\"
Aștept de la tine, fiindcă știu că ai resurse, o poveste mai amplă despre cum simte marea unul care respiră zi de zi același aer cu ea...
Aștept de la tine, fiindcă știu că ai resurse, o poveste mai amplă despre cum simte marea unul care respiră zi de zi același aer cu ea...
Pe textul:
„de vorbă cu mine" de Dana Mușat
0 suflu
ContextCe poate fi mai liniștitor pentru un suflet pribeag decât aripa unui asfințit macerată peste aripa albinei lucrătoare, care, ca și noi, oamenii, la acel ceas de taină se pleacă spre odihnă...!
Cum se poate oglindi măreția mării celei mari în solitudinea farului ce crește din ea, asemenea unui copac uriaș cu creștetu-n nori și rădăcinile sub coralii ce plâng...!
Poeme pe retină, poeme pentru suflet...
Cum se poate oglindi măreția mării celei mari în solitudinea farului ce crește din ea, asemenea unui copac uriaș cu creștetu-n nori și rădăcinile sub coralii ce plâng...!
Poeme pe retină, poeme pentru suflet...
Pe textul:
„Liniște de mai" de Doru Emanuel Iconar
0 suflu
ContextPe fiecare lucru pe care l-am părăsit este impregnată imaginea unei ființe dragi...Într-adevăr, ce s-ar întâmpla dacă lacrimile nu s-ar risipi, precum se risipesc în aerul molatic al serii iubirile? Am deveni cu toții un ocean de amintiri...
Binecuvântări pascale, din partea unui prieten nevăzut!
Binecuvântări pascale, din partea unui prieten nevăzut!
Pe textul:
„Căutări" de Teodor Dume
0 suflu
ContextTextele d-voastră păstrează ceva din mireasma acelor vremi când Domnul obișnuia să țină calea oamenilor în vis, sfătuindu-i cum să-și facă viața mai curată și mai plină de sens. Povestirea curge arhaic, dublată de o rememorare a culorii locale, cu imagini și trăiri simple, dar trainice...
Oare mai putem noi azi spune Mântuitorului împreună cu Cleopa și cu Luca: \"Rămâi cu noi că este spre seară și s-a plecat ziua\"?
Oare mai putem noi azi spune Mântuitorului împreună cu Cleopa și cu Luca: \"Rămâi cu noi că este spre seară și s-a plecat ziua\"?
Pe textul:
„spre necunoscut. Capitolul X" de nicolae tomescu
0 suflu
ContextTrăim prin visele noastre cufundate în imensitatea albastră a pasiunilor și a clipelor când devenim mai puri. Un moment existențial, actul în care părțile tainice ale androginului se regăsesc, descris aici cu acuratețea unui fin psiholog, a unui abil pictor de sentimente...
Pe textul:
„Himera" de Magdalena Vaida
0 suflu
ContextMiresme electorale ca din Poiana lui Iocan, uppgradată însă, vervă spumoasă, caligrafie de înaltă ținută, un text care vorbește de la sine despre ceea ce înseamnă literatură...
Pe textul:
„Cîrciuma lui Bicuță - electorale" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu
ContextTrifoiul tău cu patru foi poate fi fericit că a ajuns să însoțească într-o \"cămăruță cu tavanul într-o parte\" trecerea înțelepciunii cu aripi de ceară prin bazarul cu amintiri al unei existențe încărcată de ani și melancolie...
Pe textul:
„Noi doi și lumea întreagă" de Vătafu Gabriela Teodora
0 suflu
ContextO proză într-un ritm alert, cu pasaje comice bine strunite, pe marginea unui crâmpei de viață atât de drag nouă, celor ce ne mai încălzim existența la flacăra afecțiunii față de un prieten fără grai, dar adevărat.
Pe textul:
„De ce ne iubesc femeile cu motani..." de sanda dan ion
0 suflu
ContextEste un început pentru toate și numai ele, femeile, pot simți cu adevărat ce înseamnă despărțirea de pubertate, clipa ei diafană, miraculoasă, tainică, în zbaterea ei... Îmi place cum scrii, ai o melancolie a verbului trecut prin suflet(\"robinetul mare și aurit de rugină\" sau \"atât de liniște încât simți că auzi cum surorile tale visează în continuare\")și o vibrare în fața existenței pe care o trăim atât de diferit fiecare dintre noi.
Pe textul:
„Senzație de Dimineață sau Pământiu-Ruginiu." de daniel i simion
0 suflu
ContextTragică este sintagma \"oamenii nu mai există dacă nu te mai leagă nimic de ei\", dar atât de adevărată! Caruselul imaginilor tale produce acel vertij, care ne cuprinde pe toți în această rostogolire a mingiei de foc, care ne este viața. De la inocența puștiului pus în fața unei dileme existențiale( primul nod făcut de unul singur), resorbită tragic în amintirea acelei întâmplări \"din generală\", totul se rezumă la o căutare a timpului pierdut, după care tânjim fiecare dintre noi...Scriitură flexibilă, cu imagini îndrăznețe, de sevă literară...
Pe textul:
„speed ball" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextMulțumesc, Ramona, pentru cuvintele tale pline de simțire. Lumina este în noi, încă de la naștere, important este s-o descoperim pentru a o dărui și celorlalți!
Pe textul:
„Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov" de Emil Iliescu
0 suflu
ContextLinia vieții noastre se poate împărți în patru simboluri, pe care le-ați sesizat cu sensibilitate:
- nașterea(când tăcerea noului născut \"usucă cuvântul\" încă nerostit)
- iubirea(\"arșița fără zi\", atunci \"când nu mai vine și nu mai pleacă nimeni\", fiindcă dragostea înseamnă doi într-unul)
- moartea(\"pașii rânduiți\", acolo unde \"sunetul este surd\", iar liniștea eternă doarme în privirea acoperită de ierburile care respiră prin culori eterne)
- și, în fine, cel de al patrulea simbol(acolo unde \"cerul sfârșește dincolo de marginea în care nu locuiește nimeni\", acolo unde tăcerea noului născut, filtrată prin iubire și apoi prin durerea morții, ființează împreună într-un timp fără timp, în spațiul privirilor fără întoarcere)
Trăim prin cuvintele noastre și murim fără ele...
- nașterea(când tăcerea noului născut \"usucă cuvântul\" încă nerostit)
- iubirea(\"arșița fără zi\", atunci \"când nu mai vine și nu mai pleacă nimeni\", fiindcă dragostea înseamnă doi într-unul)
- moartea(\"pașii rânduiți\", acolo unde \"sunetul este surd\", iar liniștea eternă doarme în privirea acoperită de ierburile care respiră prin culori eterne)
- și, în fine, cel de al patrulea simbol(acolo unde \"cerul sfârșește dincolo de marginea în care nu locuiește nimeni\", acolo unde tăcerea noului născut, filtrată prin iubire și apoi prin durerea morții, ființează împreună într-un timp fără timp, în spațiul privirilor fără întoarcere)
Trăim prin cuvintele noastre și murim fără ele...
Pe textul:
„Orizonturi" de Teodor Dume
0 suflu
ContextDacă am putea avea o cât de mică fărâmă din curcubeul de unde beau îngerii liniștea, ar fi ca și cum am avea în noi tot cerul...Și nu am mai sângera, de dorul lui...
Pe textul:
„sângerare" de Teodor Dume
0 suflu
ContextDoru, ca întotdeauna mă bucură trecerea ta prin paginile mele. Vezi tu, povestirile mele sunt simple, fiindcă simplă a fost și viața pe care am trăit-o, dar de care îmi voi aduce aminte întotdeauna cu inima sângerând a amintire...Mă bucur că ești cititorul meu fidel și, mai ales, sensibil, căci pentru cei ca tine scriu eu...
Pe textul:
„A doua Înviere" de Emil Iliescu
0 suflu
ContextCopilăria fiecăruia dintre noi trebuie redescoperită pentru cei mai tineri decât noi, fiindcă ei pot găsi de multe ori în ea lumi pe care poate nu le vor cunoaște niciodată! Cu mulțumiri pentru aprecieri!
Pe textul:
„A doua Înviere" de Emil Iliescu
0 suflu
ContextVezi, tu, Doruleț, nu trebuie să fi necăjit! Pentru tine fluviul vieții va trece prin delta poeziei mult timp de acum înainte. Va străbate cascade amețitoare, mirifice, va inunda câmpii de taină...numai să ai răbdare să le descoperi! Pentru noi, cei aproape de vărsarea fluviului, timpul are o altă valoare...ne obligă să îl devorăm și uneori, așa cum bine ai remarcat, ne obligă să mai și greșim, cum ar fi încărcarea imaginilor cu elemente balast, cum bine ai observat!
P.S Dacă nu ai făcut-o deja, citește în biblioteca mea virtuală un text de referință al lui Rilke. Este un text pentru sufletul tău! La bună citire!
P.S Dacă nu ai făcut-o deja, citește în biblioteca mea virtuală un text de referință al lui Rilke. Este un text pentru sufletul tău! La bună citire!
Pe textul:
„Tristețea magnoliei" de Emil Iliescu
0 suflu
Context