Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Orizonturi

carte,cineva mi-a răpit moartea

1 min lectură·
Mediu
despic o linie în patru
să aud tăcerea cum
usucă cuvântul
ca o arșiță
fără zi
în care
nu vine și nu
pleacă nimeni
în spatele umbrei
stau pașii rânduiți
pe mijlocul drumului
gata de fugă
acolo unde se rup
marginile zilei
sunetul rămâne surd
ca o zbatere lăuntrică
liniștea doarme ascunsă
într-o privire
doar iarba respiră din întinderi
pentru a nu-și pierde culoarea...
cerul sfârșește dincolo
de marginea în care nu
locuiește nimeni...
singurul loc în care și privirile tac
013497
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
81
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Teodor Dume. “Orizonturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/1778855/orizonturi

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emil-iliescuEI
Emil Iliescu
Linia vieții noastre se poate împărți în patru simboluri, pe care le-ați sesizat cu sensibilitate:
- nașterea(când tăcerea noului născut \"usucă cuvântul\" încă nerostit)
- iubirea(\"arșița fără zi\", atunci \"când nu mai vine și nu mai pleacă nimeni\", fiindcă dragostea înseamnă doi într-unul)
- moartea(\"pașii rânduiți\", acolo unde \"sunetul este surd\", iar liniștea eternă doarme în privirea acoperită de ierburile care respiră prin culori eterne)
- și, în fine, cel de al patrulea simbol(acolo unde \"cerul sfârșește dincolo de marginea în care nu locuiește nimeni\", acolo unde tăcerea noului născut, filtrată prin iubire și apoi prin durerea morții, ființează împreună într-un timp fără timp, în spațiul privirilor fără întoarcere)
Trăim prin cuvintele noastre și murim fără ele...
0