Emil Iliescu

Anamaria, trecerea ta la o oră târzie prin textul meu înseamnă pentru mine foarte mult! Maria există, nu fiindcă i-am imaginat eu o poveste tragică. Ea există datorită ție și celor care mă citesc. Și pentru asta nu pot decât să vă mulțumesc!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Gabriela, viața ne dăruiește atât de puțin și ne ia totul într-o clipă! Depinde doar de noi să o convingem să zăbovească cât mai mult lângă sufletele noastre.
Cu prietenie și mulțumiri pentru trecerea ta,
Emil Iliescu

Maria, textul tău este ca o cohortă de frunze arămii, melancolice, așternute peste un suflet care nu vrea să uite. Uneori, în viață, trebuie să uităm, căci din uitare se naște clipa următoare, care poate fi mai limpede, mai plină de dărnicie, mai albă decât zăpada de pe cel mai înalt vârf muntos din lume...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andrei, încerc în ultimul timp să fug de frazele lungi, fără cap și coadă, și de șuvoaiele lirice, păstrând sub peniță doar câteva picături, cum bine le-ai numit. Poate este mai bine așa, poate, nu! Sunt fericit că am cititori și prieteni precum ești tu!
Cu prietenie, Emil ot Chitilisburg

Doruleț, știi că am simțit de acum ceva vreme că tu vei fi câștigătorul. Mă bucură sentimentul pe care-l trăiești și care trebuie să-ți dea putere de a crea și alte pagini, care să ne farmece retina și pânza tremurândă a sufletului.
Același prieten, cu drag, Emil Iliescu

Maria, destinele oamenilor sunt întotdeauna prinse între două mari taine: visul și iubirea. Important este ca să le facem pe amândouă să trăiască alături de noi!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doru, un semn, cât de mic, venit din prietenie, poate fi la fel de bogat ca o mie de daruri regești!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Păsările lungi...amintirile noastre care se dilată, la așteptarea revederii...
Toamna...numai ea ne poate îmbrăca în culoarea cea mai potrivită: melancolia. Primăvara este prea zburdalnică, vara prea cochetă, iarna prea bătrână și serioasă. Toamna...toamna este haina sufletului nostru, singura care nu ne strânge și cu care nu ne este rușine să hoinărim liberi de prejudecăți prin lume...
Timpul...această armonie fără glas, lunecând prin frunzele uitării, ca un strigăt de izbăvire: \"numai pe aripile mele puteți ajunge în no man\"s land, acolo, unde oricine poate visa...\"
Iubita... adierea unei șoapte de dor, glasul toamnei, singura potecă știută spre casă...fericirea...
O proză ca o auroră boreală peste cuvinte...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ramona, ca întotdeauna sentințele tale critice sunt lapidare, dar atât de constructive pentru mine! Mă bucur că ești mereu alături de textele mele!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Dume, știu că suntem amândoi purtători de tristeți și, în același timp, oameni care știu cum să dea timpului trăit valoare: prin scris. Vă mulțumesc pentru faptul că ați fost din nou oaspetele meu virtual și vă asigur de toată prietenia mea, care nu ține cont de distanțe și vremi!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Florian, pasărea măiastră suie în fiecare noapte să vadă dacă în cer au adormit visele noastre. Dar visele noastre, simple și dureroase, uneori, nu mai au puterea de a urca sub tâmpla blândă a aștrilor. Pasărea revine și neființa cerului o poartă pe aripile-i de crivăț, lăsându-ne mai săraci cu un alt cer! Când vine iubirea, renăscând din cenușa amintirilor, atunci șoptim: \"nu...nu e nimic în cer, fără tine!\"
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, știi, cred, că ai posibilitatea de a reintra pe proza ta și a face modificări! Intră pe ea și corectează lipsa spațiilor între cuvinte, după virgulă și după punct, și trimite din nou textul. Este deosebit de important ca atunci când ai un text la \"Atelier\" să încerci să-ți găsești greșelile și să le corectezi. În acest fel, demonstrezi editorilor că ai înțeles unde ai greșit și cred că asta îi va determina să privească altfel textul tău, de altfel, cum ți-am spus, unul deosebit.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, textul tău dovedește că atunci când scrii, simți prin toți porii că lumea se ascunde printre cuvintele tale. Ai un lirism aparte, poate acel lirism propriu Evei, ai pasaje încântătoare prin blândețea imaginilor disecate lângă scaunul treimic, de acolo de unde se poate vedea mai bine tristețea Bunului Dumnezeu!
Textul tău merita mult mai multă condescendență din partea editorilor! El nu este un text de \"Atelier\". După părerea mea. Dar nu ea contează. Oricum, am să țin minte numele tău și am să-ți caut textele de acum înainte...
P.S - Ai grijă la spațiile dintre cuvinte, între virgule, care uneori nu sunt respectate...
- Bufnița ta poate să fie bătrână și urâcioasă, fără a fi \"urâtă\".

Ana Maria, vederea din Dristor este copia în oglindă a unei survolări magice peste întreaga țară. Ai încercat să surprinzi urâtul din lucruri și oameni, precum și spleenul personal, prin fraze care dovedesc că stăpânești destul de sigur arma scrisului. Faptul că te afli la \"Atelier\" nu trebuie să te mâhnească. Va trebui să încerci să ne propui alte gânduri în scris și eu sunt sigur că îi vei convinge pe cei care decid valoarea unui text că meriți să fi citită la secțiunea \"Proză\" sau la \"Personale\"( aici aș vedea eu că s-ar încadra cel mai bine textul acesta!).
Cu prietenie, Emil Iliescu

Miruna, adevărurile pe care natura încearcă în proza ta să le inoculeze oamenilor, ori de câte ori aceștia vor să-și demonstreze superioritatea ca rasă, sunt, într-adevăr, dureroase. Când puștiul tău a tăiat acel prim trunchi tânăr, de atunci salcia a devenit și ea plângătoare. Fiindcă înțelesese că peste ani acesta va fi destinul întregii păduri. Este un text care comprimă în el indiferența umană și nesăbuința în fața spectacolului de viață și culoare pe care natura ni-l oferă, gratuit, din prea plinul ei, nouă celor ce azi nu mai auzim blânda ei chemare.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andreea, textul tău poartă în el aroma unei copilării prin care am pășit cu toții, mai mult sau mai puțin timizi. Conflictul etern mamă-fiică, declanșat de la lucruri aparent banale, este și el un semn că fetița de azi, mama de mâine, are personalitate și vrea să-i fie respectată.
O proză care promite la debutul pe acest site.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Diana, sufletul rămâne așa cum ți l-ai modelat de-a lungul vremii! Poți să visezi la orice vârstă, cu condiția să încerci să-i aduni sub lumina visului tău și pe alții. Ești o cititoare fidelă și atentă, care a înțeles pe deplin mesajul textelor mele despre viață și moarte.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dragă Doru, cuvintele tale îmi dau forța să cred că atunci când oamenii se adună sub raza unui tainic gând sentimentele lor converg spre același ideal: iubirea de oameni! Povestea mea este adevărată până la un punct. Eu nu mă prea las scos din casă, din cauza timpului lung petrecut în fața calculatorului. Soția mea însă a reușit săptămâna trecută să mă convingă să fac acest lucru. Am fost în Herăstrău și, după ce ne-am plimbat pe alei, ne-am așezat pe o bancă. Chiar lângă debarcaderul principal. Mai sus de locul în care stăteam am zărit o cruce din fier forjat. Dar frumusețea lacului sub mângâierea dimineții de toamnă, jocul soției mele cu vrăbiuțele pe care le-a hrănit în mai multe reprize, mi-au furat gândurile și abia când am ajuns acasă am realizat că nu îmi îndeplinisem o dorință: aceea de a citi ce era scris pe acea cruce. Cum știam că nu voi mai trece prea curând pe acolo, m-am hotărât să scriu acest text, ca o împăcare a mea, personală, cu regretul că nu am zăbovit o clipă lângă îngerul cu aripile frânte. Vezi, tu, este destul de greu să găsești mereu subiecte care să-i facă pe oameni să se gândească mai serios la viața lor. Din fericire, lumea înconjurătoare ne oferă la tot pasul teme de meditație și modele de inspirație. Totul este să ai și starea psihică pentru a rezona la ele. Și, așa cum spuneam și în text, atunci când ești bătrân ai mai mult timp să visezi. Îți mulțumesc pentru gândurile tale.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, o să încerc, deși este greu, să mențin treaz interesul celor care mă citesc! Dacă ai o povestire legată de viață și de oameni, eu cred că numai tu ești cea în măsură să o dăruiești celor din jur. Asta nu înseamnă că refuz propunerea ta de a colabora! Poți să-mi trimiți firul epic al gândurilor pe care vrei să le așternem pe hârtie la adresa mea de email: iliescuemil87@yahoo.com.

Văd acolo, sub teiul învăluit sub volta de rochii de seară ale durerii, o scrisoarea descompusă. Literele suie dimineață de dimineață prin firul crud al lucernei, albastră, ca și sufletul celui ascuns printre silabe, suflet întors sub lacrimile norilor contopite cu noroiul ultimului tranșeu cu fața spre eternitate, când(splendidă metafora!) \"el își trase un fir de iarbă
prin tâmplă\".
De pe corabia unei speranțe pâlpâind de-a pururi, iubita va vedea, de acolo, din mijlocul valurilor de amintiri ce amenință să o acopere, lumina teiului sfânt, cântând sub lumina zilei ce a trecut...
O poezie pentru sufletele care caută un țărm de pace adâncă...
Cu prietenie, Emil Iliescu