Nu nu e nimic în cer

frumos și aproape (mai) ne-zboară păsările-zile. și înalte mai sunt distanțele între ceruri.
mi-o plăcut cănd \"i-am spus în dimineața a patra stai pasere acasă dar ea a rupt iar aerul a lăsat inima dar bătăile ei numărate erau un fel de crivăț venise uitarea acasă\"
am remarcat, în mod deosebit, când \"i-am făcut culcuș i-am pus pene am închis strigătul în colivie dar paserea mea tot acasă a venit\".
o poezie-geneză, un (mic) dumnezeu-om-cu-pene care ne lasă cu nimikul în urmă și în ceruri.
frumos.

cu respect, Cornel Ghica

Dragă confrate
Dacă această strigare a mea rotujit ție unmesaj un semn o bucurie ferict sunt.Dacă umblarea aceasta a rostului prin poezie a trezit adormitul de sine fericit mă aflu.Dacă dumneata frate spui că aici se află drumețului cuvânt de apreciere fericit mă numesc.Dacă încercarea aceasta a fost pe înțelesul dumitale bine mi se umblă în inimă și iată mă îndatorez și mă oblig și mai departe.Îți mulțumesc Vă mulțumesc.

mă întreb uneori cine fost mai întâi:florian silișteanu sau pasărea?
adică mi-a plăcut.
cezara

Florian, pasărea măiastră suie în fiecare noapte să vadă dacă în cer au adormit visele noastre. Dar visele noastre, simple și dureroase, uneori, nu mai au puterea de a urca sub tâmpla blândă a aștrilor. Pasărea revine și neființa cerului o poartă pe aripile-i de crivăț, lăsându-ne mai săraci cu un alt cer! Când vine iubirea, renăscând din cenușa amintirilor, atunci șoptim: \"nu...nu e nimic în cer, fără tine!\"
Cu prietenie, Emil Iliescu

dragă cezara dragă domnule emil să știți dumneavoastră că nu există om...că a sosi curând ziua în care o să înțelegem aceasta.De aceea paserea înainte/ne călătoare numa arată pe unde locuim unde cuibul nostru de oameni rotitori pune gândului speranța ca deșteptător.Vă mulțumesc pentru cuvine așa frumoase