Emil Iliescu

Doamna Elisabeta, marea întotdeauna a știut să clădească spirite înalte, care au trecut cu demnitate prin furtunile vieții! Mulțumesc pentru lectură! Doamne ajută!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Emilian, ai dreptate! Uneori, viața asta ca un câine scăpat din lesă mușcă din noi, transformându-ne visele în amăgiri de o clipă. Textul tău, ca toată proza scrisă de tine, absoarbe în epic sensibilitatea ta. Pasajele care mă susțin sunt destule: \"E timpul pentru vizita medicală de seară creierul meu e un spital cu zeci de saloane oare ce moment va trece de noapte oare ce moment va fi uitat\" sau \"Seara intru pe parchet cu șosetele ude mă uit la urme îmi vine să le sărut\".
Viața personajului tău se compune din flash-backuri existențiale. Pe fiecare amintire personajul și-a lăsat impregnată o parte din sufletul său. Pentru mine, care am trecut prin viață de-a lungul multor decenii, acesta este sensul deplin al existenței: \"Am refuzat să mă gîndesc la faptul că nu aveam unde să dorm, tot ce conta era munca\" . Așa este, trebuie să faci totul în așa fel, încât să nu îngădui vieții să-ți intre cu forța pe gât!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, ora aceea, de care vorbea Paolo, este în fiecare dintre noi...
Sunt bucuros că ai fost alături de el peste mări și țări și, mai ales, că l-am ajutat să ia o hotărâre înțeleaptă. Chiar dacă audiența unor astfel de povestiri este una restrânsă aici, pe site, voi scrie în continuare pentru cei apropiați de sufletul și gândurile mele, punându-le la încercare răbdarea și atenția prin atât de multe pagini!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Narcis, cartea lui Hemingwai este una din cărțile de bază ale omenirii! Așa că cei care nu au citit-o vor pierde un crâmpei de viață și un exemplu de cum poți deveni om întreg pe mare. Textul tău este unul sensibil și povestea bătrânului pescar încheiată de tine apoteotic, ca a unui Christ aplecat sub crucea grea de ape a catargului, a stârnit în sufletul meu, legat de mare dintotdeauna, amintiri duioase.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Iulia, vei vedea că o să citești din El și atunci, când vor trece și pentru tine anii ca \"nouri lungi pe șesuri\"! Actualitatea Poetului va fi ca respirația timpului, sub care îți vei pleca fruntea plină de gânduri!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Liviu, textul tău este o aplecare spre mântuirea pe care Eminescu a visat-o fără speranță întreaga lui viață. Darurile tale, pâinea plămădită din dor de El, haina Verbului de-a pururi blând, marea, pe care nu a văzut-o niciodată, codrul-frate, veștile-poveștile, care ne-au înseninat copilăria de basm, toate se adună la ceasul tainic al vârstelor în Dorul nemângâiet pentru Astrul de seară!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, te invit să fii alături de Pietro în alegerea pe care o va avea de făcut! Palatele Veneției te așteaptă să intri pe sub tainicele bolți.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ramona, ai dreptate, Eminescu cel din presa vremii a fost bisturiul necruțător care a încercat să repare estetic ceea ce alții au urâțit omenește. Mari i-au fost dorurile și stinse speranțele îndreptate spre o lume care nu l-a înțeles nicicând. Căci, atunci când nu poți ajunge la lumina unui astru tainic, nu îi poți simți nici căldura și nici vraja!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Narcis, mă bucur că generația tânără încă arde la flacăra geniului eminescian și la ceas de amintire trăiește cu verbul Poetului pe buze și în suflet!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Liviu, textul tău de o sensibilitate și profunzime delicată a răscolit \"eterna muțenie a cosmosului\" și ni l-a adus printre noi pe Poet, așa cum l-ai receptat și iubit în felul tău! Mulțumiri pentru aceste gânduri ce pot sta lângă ale mele ca o dreaptă recunoștință!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Tomescu ne vom aduce aminte de el mereu, așa cum ne vom aduce aminte de locul nașterii, de părinți, de cei trecuți în lumina blândă a asfințitului vieții, de păduri, de câmpii și de munți! Fiindcă Poetul este asemenea unei amintiri ce nicicând nu va pieri!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, mă bucur că navighezi pe aceleași mări de sentimente cu Paolo. Sper să fi lângă el și la sfârșitul aventurilor sale!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, micul meu erou va deveni ceea ce destinul i-a pregătit! Poate că în Laguna Venetă nu ar fi reușit să dobândească acele cunoștințe, pe care maestrul Balthazar i le va dezvălui pe mare. Freira, care-i va fi al doilea tată, va ști cum să-l pregătească pentru reîntâlnirea cu Lombardo Ufficino.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ce poate fi mai tainic decât un Crăciun, nins cu colinde în vatra satului! Ați știut să redați cu dărnicie toată febra pregătirilor pentru întâlnirea cu \" pruncușorul cel nou născut\" și cu acele cântări ce și azi se leagănă pe la ferestrele poleite de iarnă.
A urmat, cum era și firesc, aura de sfințenie pe care Sfânta Liturghie o împrumută fiilor satului, fie ei credincioși deplini sau numai catehumeni, sub cântarea ondulată a cărții.
Momentul horei, retrăirea Hațeganei și îndârjirea \"diplașului\" pe corzile viorii, au făcut din finalul prozei un tablou parcă de mult apus și totuși atât de dorit, și, în unele locuri vrednice de cinstire, actual, chiar și azi în satele noastre.
Cu prietenie, Emil Iliescu

O lume idilică, creionată cu sensibilitate și cunoaștere. Seceratul, momentul de cumpănă și speranță al țăranului român, constituie aici firul epic, ce alunecă uneori spre amănuntul deosebit de semnificativ pentru culoarea locală: \"Astfel lua totul într-un coș mare rotund și ducea la căruță. Ulcioare cu apă rece și oala cu lapte bătut dusese deja.Străchini și linguri de lemn,câteva cepe,ouă fierte și câteva felioare de brânză avea să mai înțepenească printre goluri\".
Universul unei copilării trăită între \"cocoloșei de mămăligă\" ispititori, prima seceră din zori și ultima a asfințitului, constituie aici rememorarea unui spațiu de mult pierdut, de aceea poate și atât de dorit la ceasul confesiunii!
Cu prietenie, Emil Iliescu

O viziune personală interesantă privind alienarea individului într-o lume străină, ostilă și care mimează existența. Imaginile de sensibilitate poetică susțin eșafodajul trăirilor interioare ale eroului, care ajunge la un adevăr universal valabil:\"Iar dacă privești cu ochii sufletului, câteodată poți vedea durerea oamenilor care trec pe lângă tine pe stradă. Fiecare își poartă cicatricele la vedere, trebuie doar să te uiți mai atent și vei vedea durerea sufletelor transpusă în fizic\".
Senzația de disconfort intelectual, dublată de disconfort fizic, cere imperios ploaia, singura în stare să purifice prin căderea ei această realitate greu de purtat pe umeri: \"Își privea corpul arzând și carnea dezlipindu-i-se de pe oasele subțiri și se întreba ce caută el în acest univers care se numea realitate. Noua lui realitate! O va suporta pentru că nu are de ales, o va căra în spate deși coloana îl durea și i se părea frântă de greutatea propriilor umeri și va ignora urletele vocii care îi țipau în suflet. De ce să îți reinventezi propria ființă pentru a supraviețui într-o lume care a dat buzna peste tine și a început să te agreseze în toate felurile posibile?\"
Un text bine scris, cu o structură epică pliată pe monolog interior și pe reflecție.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Între ziua care se așează în fiecare dimineață sfios între palmele noastre și noaptea, ce se pleacă sub albastre frunți, poetul caută \"forme potrivite\" pentru gândurile sale: lucruri uitate, ca niște cadavre, erori imposibil de reparat din cauza vremii care s-a troienit peste ele, lumi mai bune, așezate mereu sub lumină dumnezeiască, deși el știe că totul este un \"corsi et ricorsi\" imuabil, etern.
Rămâne aceeași alegere existențială: lumea aceasta, \"teritoriu de umbre\", sau cea în care palpită și începe o nouă viață?
Cu prietenie, Emil Iliescu

Cât alb poate încăpea într-o iubire? A dăruit vreodată Dumnezeu pământului atâta ninsoare, ca să se poată lua la întrecere cu puritatea dragostei?
Florile albe de cireș, ascunse în peștera sufletului, sunt singurele semne tainice, că după iarnă, primăvara ne inundă clipele. Numai atunci în aura de Mai, poți ucide din dragoste, poți ucide pentru o carte, din care ai luat toate literele negre și le-ai adunat în albul speranței tale...Acum inima poate străluci ca un diamant și poate vorbi...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Iulia, personajul tău este viu și îl simt mereu parcă mult mai bogat sufletește, cu cât trebuie să dea piept vieții. Poate Alexandru Moga are dreptate! Ar trebui să o faci să privească lumea cu alți ochi și să o scoți din încorsetarea unor cutume, ce o pot face nefericită și neîmplinită.
Succes în continuare cu acest text plăcut și armonios conceput!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Invio, ai crescut mult în calitate și în acuratețea exprimării, de când ne-am întâlnit prima dată amândoi pe pagina ta, aici, pe site!
\"Am observat că orice om are parte de o perioadă critică în viață, dacă trece de acea perioadă atunci este ca și cum ar supraviețui unui război și apoi îl povestește nepoților!\".
Textul tău caută iubirea, chiar dacă ea a trecut și din ea au rămas doar \"două frunze rupte toamna din copaci\". Și mai caută visul, pe care să-l împartă cu cineva, chiar dacă acel cineva este doar un nume, Fabride, \"o formă materială dată imaterialului\".
Cauți să umpli visul tău cu un alt suflet și împreună să visați că ați dat naștere la alte suflete. Și asta va fi posibil doar atunci când cerul și stelele se vor așeza pe hârtia ta de scris și vei putea să visezi!
Cu prietenie, Emil Iliescu