Poezie

Mai am un dor sfielnic

1 min lectură·15 ianuarie 2009

Mediu

Pe Eminescu, nu îl pângăriți

De ziua lui, cu flori, ori în cuvinte –

Unui poet din cei mai chinuiți

Puneți-i doar, o pâine, dinainte -

Pe Eminescu, nu îl îmbrăcați

În imnul ascultÃrilor de sine -

Celui mai necÃjit dintre cei frați,

Acoperiți-i golul, cu rușine –

Pe Eminescu, singur, lângă mare,

Lăsați-l doar nemuritor, și rece –

Și ÎncâlziÞi-l numai, fiecare,

Pe cel mai singur degerat, din zece-

Lui Eminescu, lângă codrul, linul,

Lăsați-i somnul liber, și aproape –

Și dÃruiți în orice zi, puținul,

La omul din cuvântul searbăd: “frate” –

Lui Eminescu, cum pribeag nu este,

Doar legănat de codri, și luceferi –

Cu viața voastră, scrieți o poveste

Să-i fie frații mici, cu toții, teferi -

Va geme lumea-n patimile, toate,

Și în cuvinte noi, cumplit cântate -

Lui dați-i, dăruind celui aproape

Un dor sfielnic - nesingurătate…

14 ianuarie 2009

034.124

Despre aceasta lucrare

Autor: Jianu Liviu-Florian
Tip: Poezie
Cuvinte: 151
Citire: 1 min
Versuri: 26
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Jianu Liviu-Florian. “Mai am un dor sfielnic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jianu-liviu-florian/poezie/1818382/mai-am-un-dor-sfielnic

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

EM Elena Malec✓15 ian. 2009

cum pot cinsti poetul recitand ce ai scris aici?Poate ai simtit ce ai scris, poate nu, dar suna pueril rau...

JL Jianu Liviu-Florian✓15 ian. 2009

Cred că tot ceea ce este scris aici nu este scris pentru a se recita, ci pentru a te strădui să faci în viață. De aici, se poate, toată puerilitatea și penibilul înțelegerii.Nu mă mir că vi se pare penibil ( greu de suportat, jenant, supărător), nici pueril rau ( copilăresc, naiv, neserios).

EI Emil Iliescu✓15 ian. 2009

Liviu, textul tău este o aplecare spre mântuirea pe care Eminescu a visat-o fără speranță întreaga lui viață. Darurile tale, pâinea plămădită din dor de El, haina Verbului de-a pururi blând, marea, pe care nu a văzut-o niciodată, codrul-frate, veștile-poveștile, care ne-au înseninat copilăria de basm, toate se adună la ceasul tainic al vârstelor în Dorul nemângâiet pentru Astrul de seară!
Cu prietenie, Emil Iliescu