Emil Iliescu

Doruleț, orice suflet ca al lui Norbu, este un suflet ales. Nu mă îndoiesc, atât cât te-am putut cunoaște virtual din scrierile și comentariile tale, că și tu te identifici cu un astfel de spirit. Mulțumesc pentru semnul lăsat!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jurnalul unei nopți de iarnă este feeric ca și poleirea cu care eroina ta și-a îmbrăcat visele, speranțele. Este acel sentiment indicibil când nu ști încă dacă iubești, dacă speri sau dacă numai dorești...
Textul respiră o atmosferă plină de lirismul pe care numai iubirea îl poate degaja în jurul ei: \"Mă gândesc să te las să tai firul în patru, ca apoi să mă colorezi cu râvnă: fermecătoare cu un spirit sclipitor, iar genunchii să fie șezlong trupului; vulgară cu o mulțime de pofte, să bem din aceeași sticlă, nisipul să tremure de plăcere, apoi, întorcându-ne spre casă dezorientați că realitatea e împotriva noastră\".
Îmi place cum separi în scris fâșiile de gânduri. Ale lui: \"Mi-e frică de această apropiere, mi-e frică să nu te dezamăgesc, să nu mă dezamăgești...Carapacea e groasă\".
Apoi, ca un ecou în înfrigurata noapte de iarnă sosesc și gândurile ei: \"Am găsit un motiv să mă eliberez din strânsoare, aș vrea să spun: te urăsc, dar în minte îmi răsuna vocea ta: te iubesc!\".
Pledoaria sufletului în alb încântă și mișcă spiritul celor ce văd în iubire o culoare mai pură decât cea a zăpezlor arctice, neatinse de pasul omului.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Filip este, într-adevăr, un personaj complicat, după cum este și descris. Aș zice că este omul care s-ar putea supăra și pe faptul că luna nu strălucește ziua pe boltă, iar noaptea stelele nu sunt legănate sub raze de soare! De aceea, Francesca va trebui să fie foarte atentă. Ea spune că măștile-atitudini ale lui Fil sunt pentru ea cărți deschise. Va trebui să cunoaștem și statutul social al Francescăi pentru a ști dacă ea va reuși să citească vreodată și dincolo de paginile cărții intitulată Filip Conta. Eu aș vedea-o pe Francesca pictoriță sau o fostă balerină de succes retrasă din cauza unui accident stupid...).
Pentru a decide spre ce țărmuri va călători barca sufletului său, ar trebui să-l pui pe Fil față în față cu o nouă provocare sentimentală: traducătoarea din Londra, care să apară și ea la acea recepție pragheză, sau o apariție misterioasă în balul dat la recepție. O femeie străină, îmbrăcată într-o rochie de bal superbă, a cărei prezență să-l bulverseze serios pe Filip. În acea clipă, va trebui să aleagă: Francesca, traducătoarea din Londra sau apariția misterioasă.
Cezar va trebui să își reconsidere poziția lui față de Francesca, în cazul în care va simți ceva în suflet, odată cu rugămintea acesteia de a o lăsa pentru o noapte cu Fil la Praga. Atunci vom vedea dacă brutalitățile lui față de ea( eu, cel puțin așa am înțeles prin partea a doua din gura lui Fil!) vin dintr-o gelozie exacerbată sau sunt simple deviații masochisto-sadice ale unui tip care iubește carnea pe care întâi a lovit-o.
Cum nu m-aș mira ca, în final, Fil să fie atras mai mult de oceanul zeelandez decât de cele trei grații europene și să-l vedem ancorat cu sufletul în vreun port îndepărtat.
Vedeți, d-le Călin, așa vă trebuie, dacă ne-ați dat voie să batem câmpii cu grație epică!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, merită să reflectăm, ori de câte ori vrem să urmăm calea înțelepciunii. Ea ni se așterne tuturor în față, și pasul nostru este cel care o face să fie mai perenă, mai bogată. Mulțumesc pentru consecvența cu care te alături personajelor mele.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Diana, eu sunt fericit că îmi citești textele! Comentariile în sine devin doar prilejuri de a ne cunoaște virtual. De îndată ce am făcut-o, această prietenie se ascunde tainic prin milioanele de pixeli, care sunt între noi.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Atmosferă specific ardelenească, cu oameni sfătoși, cuminți la vorbă, cu aerul familiilor străvechi și durabile prin trăinicia sentimentelor. Mi-ar place să cred că între Nae și Viorica momentul acela de taină, înveliți în pătura grea a nopții, nu va rămâne un moment singular, doar aducător de amintiri dragi.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Am citit un text plin de un comic de situație specific României de dinainte de decembrie \'89 . Am rememorat cu nostalgie \"cutumele\" meseriei de ghid, mai ales că între 75\'-\'78, am fost și eu cu turiștii străini peste tot prin țară. Dialogurile vii, starea de surescitare, mai ales a nemților, \"grija\" autorităților pentru împărțirea bonurilor valorice, le-ai surprins cu o tușă veridică, plimbată prin șevaletul umorului.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un om, un peisaj tăios de iarnă, o lesă, o întâlnire sub noaptea inimilor înghețate de ger. Simboluri ale unei ființe, pentru care lumea nu există decât himeric. Ce poate târî după el într-o lesă? Un câine? Nu, în acest caz, cred că sunt iluziile sale spulberate de o viață. Maidanezul nu se află la capătul lesei, așa cum ar fi normal, ci el chiar ține lesa. Iar bucata de pâine uscată, este o bucată ruptă din viața sa, a maidanezului-om, rătăcit în singurătatea pașilor pierduți.
Un text scris bine, dovedind valențe epice.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dorian, nu te înțeleg greșit! Chiar dacă m-ai ataca(virtual), asta ar însemna că acest text( sau compunere slabă, cum vrei tu să-i spui) nu a făcut altceva decât să provoace reacții \"pro\" și \"contra\".
Textele la \"personale\" au o substanță intimă, vin din prea-plinul unei trăiri de moment a celui care-l scrie. Aici, fiind vorba de Tibet, nu puteam să creez un text cu rădăcini pur personale.
Și să știi, că tot ceea ce este legat de Tibet va fi întotdeauna moralizator și naiv, prin simplitatea lecției de viață, pe care ne-o oferă acești trăitori în spirit.
Dacă acestui text îi lipsește proza, fiind doar prozaic, nu am ce face! De atât sunt eu în stare și nu trebuie să mă condamni pentru asta!
Virgulele sunt apanajul fiecăruia dintre noi, ținând cont de replici, momente, stări, inflexiuni ale vocii celor ce dialoghează. Dar, cum nu îmi place să-mi contrazic comentatorii, s-ar putea să ai dreptate și unele să fie puse aiurea. Las la latitudinea cititorilor mei, să le pună acolo unde le este locul.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Rigor mortis sau pendularea între conștient-inconștient. Este o ipostază, în care eroul tău recrează durerea de la violet și neputință fiziologică până la conul de lumină și speranța unei aruncări din nou în realitate. Andrei, prietene, îmi place cum îți conduci personajul prin labirintul vieții sub pânda fantastică a unui simbol sacru, laiolul, care parcă ar vrea să-i împrumute ceva din sălbăticia lui, dar și din lumea lui subterană, nemiloasă.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Întotdeauna când te-am citit( și, bineînțeles, într-un consens al marii nesimțiri, ce guverneazaă uneori acest site - a se citi: treci peste un text și nu comentezi nimic, știi cum e, lasă, bă, că uite a scris unu\' două-trei rânduri, ce să îmi mai uzez și eu cuvintele)am resimțit o vivacitate literară și un izvor curat și cu filoane adânci al unui umor sănătos și bogat. Deci, și acum, ca unul trecut peste 50, recunosc acuratețea, cu care faci atât de natural și fascinant portretul crizei vârstei de mijloc. Așa este, dragostea te lovește ca și Săgeata albastră, atunci când la o trecere la nivel cu calea ferată înaintezi încet cu roțile din față și-ți zici: \"Ia, poate ține, și nu mă lovește, apuc să trec!\". Îți spun eu, din experiența altora(îți dai seama ce lipsit de modestie aș fi să afirm că din experiența mea!): Niciodată nu apuci să treci calea ferată. Săgeata te dă cu roatele în sus, și musai trebuie să faci câteva sute de kilometri cu acest tren de lux( a se citi aventură extraconjugală). Apoi îți dai seama că nu aia era gara unde voiai să cobori, dar n-ai ce face... Până acolo ai avut biletul plătit...
Un text spumos, ca șampania fină sub lumânările parfumate din suflet.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, fiecare dintre noi putem face cei șapte pași. Depinde numai de noi înșine să îi urmăm. Cărarea ni se așterne în față...
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-lui Spânu Ion, cu bucurie pentru trecerea pe pagina poveștilor mele și mulțumiri pentru cuvintele, ce nu pot decât să mă încurajeze să scriu în continuare.
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-lui Ravel, un strop de magie de la un prozator către un poet de suflet...

Cu prietenie Emil Iliescu

Iulia, dacă ai fost atrasă de această lume fascinantă a Tibetului, vei înțelege și scopul final al acestei scrieri.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, atât timp cât peste gândurile noastre-amintiri vor fi trase doar obloane grele, nicicând nu ne vom putea bucura de o intimitate desăvârșită. Ar trebui să le neantizăm, ca pe ultimele rămășițe ale unei zile de uitare, pentru a fi noi, singuri cu noi înșine. Dar știi că acest lucru este imposibil! Și, oricum, gândurile-amintiri nu pot fi șterse decât în acea ultimă zi, când fiecare trecem pragul neființei...
Cuvintele-cuie, dor mai mult decât cuvintele fulgi, și nicicum nu ne vor aduce tăcerea. Poate doar un strigăt de durere și neputință...
Poemele tale, scrise sau nescrise, nu pot încăpea însă într-o privire, pe care simt că ai vrea să o uiți...
Și, știi de ce? Fiindcă, după noapte va veni sigur o altă dimineață...!
O poezie scrisă cu un verb de foc lăuntric, foc care îți luminează adeseori și proza!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, eu, care am citit mult din poezia ta, atât pe site, cât și pe alte filiere, și care am savurat și acest \"mister\" în proză, cred că ești la fel de generos cu cuvântul și stăpân pe imaginea pură în ambele ipostaze. Rămâne ca tu să-ți cristalizezi opțiunile odată cu trecerea timpului, pe care eu ți-l doresc din ce în ce mai darnic cu această inefabilă pasiune a ta: scrisul.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Valentin, rememorarea unor fâșii de timp demult trecut, dar care ți-au rămas ascunse în suflet, se face la tine cu un soi de aducere aminte proustiană. Lucruri, nume, voci, peisaje, toate te readuc spre acel timp inefabil, în care cuvântul grije sau supărare nu existau pentru tine.
Sunt în textul tău multe imagini poetice:
\"Albinele murmurau împreună cu firele de înaltă tensiune\";
\"La înălțimea la care rulează soarele printre plopi și își desprinde pămătuful auriu de pe spice încercam să mă mențin și eu\";
\"Fumega înserarea și buruienile se legănau de parcă se depăna veșnica pomenire\";
\"Rafalele care veneau din parc șuierau pe lîngă blocuri ca niște șerpi de cristal\";
\"La cîțiva metri mai încolo era ceva ca o albie seacă, cu un ochi de apă purulent în ea. Nu aveai pe ce să-ți odihnești ochii, peste tot resturi de obiecte fără întrebuințare ciuguleau pămîntul ca niște stîrvuri\";
\"Era pe la amiază, soarele arunca printre frunze bănuți de lumină\";
Păcat, că nu ai ales să îți publici textul pe fragmente mai mici. Sunt sigur că ai fi avut o audiență mult mai mare. Lungimea unui text pe un astfel de site nu este un atu, vorbesc din experiență. Oamenii nu au prea mult timp la dispoziție, din motive pur obiective, și care țin de viața fiecăruia în parte. Știi să culegi din negura vremurilor perle verbale deosebit de prețioase...aștept să te mai citesc!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un text ermetic, dar care dezvăluie calități rare într-o scriitură modernă. Monolog interior, un eu bine structurat, care compară cu tiparul structurii sale moral-volitive, pe oricine vrea să intre în universul lui de gânduri, înainte de a-i deschide ușa spiritului. \"Ismul trecerii grele\" este un sistem de valori perene, pe care fiecare trebuie să-l străbată și să și-l însușească până să devină copie a autorului, și, implicit, apoi, model pentru alții.
Și Dragoș nu cere nimănui prea mult. Sau imposibilul. Ci doar lucrul care să demonstreze că omul este om pe deplin: \"Nici un cunoscut de-al meu nu va rămâne trândav, viclean, infatuat, ci din contra. Autodepășire totală. I-o impun. Spontan, va găsi ceea ce i se pretinde ca om\".
Un autor interesant, cu sentințe morale delicate, tot mai rare azi în relațiile dintre oameni. Felicitări pentru profunzimea verbului!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Domnule Tomescu, copiii suferă la fel de mult, oriunde s-ar afla în lume! Trebuie să fim alături de ei, măcar cu gândul, câteodată...
Mulțumesc pentru trecere și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, bucuria mea este atât de mare când văd că poveștile mele ajung în inimile prietenilor! Și cu tine alături, poate lui Norbu nu îi va fi atât de greu pe drumul înțelepciunii.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, spuneam unui prieten de pe site că nu este neapărată nevoie să lase semne, fiindcă eu simt, când cei apropiați mie, mă citesc. Așa că trage tare să te bucuri de vacanța aceasta scurtă! Îți mulțumesc pentru cuvintele spuse din suflet și sper că vor exista câteva lucruri de folos sufletului tău, pe care să le întâlnești în părțile ce vor urma.
Cu prietenie, Emil Iliescu