Emil Iliescu

Maria, întârzierea poate uneori să fie un semn de neliniște pentru prieteni! Acum, că ai lăsat acest semn, liniștea se coboară printre lucruri bătrâne...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un text brodat cu talent pe o rană existențială: o iubire imposibilă datorată unui destin meschin. Epicul curge firesc, sunt câteva imagini pline de profunzime, ceea ce denotă că autorul simte ceea ce așterne pe hârtie: \"Primul strop căzu neștiut, ca o părere, iar dacă n-ar fi fost urmat îndeaproape de o sumedenie alții asemenea lui am fi trecut prea ușor peste efemera lui existență\" sau \"Expresia plină de hotărâre nu putea masca îngrijorarea și suferința ce se puteau citi pe trăsăturile lui aristocratice. În privirea dârză sclipea însă ceva curios, imposibil de definit, ca și cum complexitatea simțămintelor lui ar fi depășit-o cu mult pe-a orișicui\".
Este o încercare de a readuce la lumină un trup crezut pierdut, cu un efort orfic pentru a îmbuna iubirea și a o face să mai respire în tiparele ei firești. În rotirea samsarei eterne, karma celor doi îndrăgostiți poate învinge chiar și moartea!
O scriitură care promite prin sinceritatea verbului.
Cu prietenie, Emil Iliescu
P.S - Încearcă, Teodor, să eviți expresii de genul \"un corb negru, ca tăciunele\" sau \"un vânticel cald prinse a adia catifelat dinspre miazăzi\".

Silvia, trebuia ca măcar sub nostalgia foișorului pe care amândoi au purtat-o prin ani, Fabiola și Darius să fi fost, efemer, dar împlinit, jumătatea întregului primordial. Mulțumesc pentru trecere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Adrian, sunt fericit că am primit acest semn de la tine și că ți-ai făcut timp să intri pe pagina mea. Poate vara asta va fi darnică cu cei care visează și ne vom revedea sub acel nuc pe care nu-l cunosc, dar a cărui umbră o simt de pe acum.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, Fabiola și Darius au avut la un moment dat, în prima seară din foișor, posibilitatea de a nemuri iubirea. Dar iubirea este un atu al muritorilor, nu? Deci, tragic și ireversibil va muri și ea. Important este să lăsăm undeva un semn al trecerii ei. Mulțumesc pentru cuvintele sensibile.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, nu fii egoist! Nu numai tu ai trecut prin furcile caudine ale iubirii neîmplinite... Sper să nu te dezamăgesc până la final!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Gândurile, Maria, sunt ca și neputincioasele bărci pe platoșa valurilor aprinse de furtună. Se sparg la malul uitării, sub lumina ultimului far...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dana, trebuie să speri, indiferent de vârstă și de oricât de mult va trebui să aștepți să se împlinească visul tău. Prietenii care te citesc te pot ajuta să treci mai ușor peste toate. Mulțumesc pentru cuvintele alese!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Petru, popasul tău și cuvintele de apreciere nu fac decât să îmi întărească convingerea (este drept, zdruncinată în ultimul timp) că ceea ce scriu place spiritului tânăr de pe \"Agonia\". Îți mulțumesc pentru asta!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Am retrăit și eu zilele trecute lângă cuvintele d-voastră Înălțarea Domnului. În micul oraș în care-mi petrec ființa, în Cimitirul ce odihnește în neuitare trupurile eroilor căzuți în primul război mondial. Și am ascultat fascinat glasurile copiilor de grădiniță sau mai măricei rostind \"Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim\" sau \"Eroi au fost, eroi sunt încă\".
Sunt momente unice, pe care nu ar trebui să le uităm niciodată!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Imagini topite sub floarea de cireș, singura ce poate să ne mai aducă aminte că totuși suntem muritori, în timp ce ea, primăvară de primăvară, ne zâmbește iarăși...
Nemuritori ca florile de cireș ne sunt părinții și bunicii adormiți sub zumzetul albinelor harnice...
Cu prietenie, Emil Iliescu

P.S Cu toate că nu am lăsat un semn al trecerii mele, ori de câte ori pot, poposesc în grădina cuvântului d-voastră cu aceeași plăcere cu care, copil fiind, mă ascundeamn în lanul de grâu, ca să ascult privighetoarea.

Narcis, am citit tot ceea ce ai postat până acum și mi-am adus aminte de primele tale rânduri, care mi-au șoptit atunci că mâna care le-a așternut pe hârtie iubește mult Cuvântul. Pentru stelele de azi de pe cerul poeziei tale, pentru prea-plinul rod al soarelui tău, sunt cu gândul alături de tine...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria este atât de bine când știi că ai alături de tine oameni care gândesc asemenea ție! Când scrii, simți cum gîndul și sufletul lor te însoțesc în periplul în care te-ai aventurat!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Sper ca alături de noi, d-le Tomescu, să se bucure de paginile lor din Biblioteca virtuală și alți membri ai siteului!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, cuvintele tale mă măgulesc, dar să știi că, dacă nu uiți să visezi, poți să oferi semenilor tăi o astfel de poveste de dragoste. Îți mulțumesc pentru aprecieri!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Fiecare dintre noi încercăm sub palida lumină a zorilor să evadăm spre un altundeva al existenței noastre...
Dar realizăm, întotdeauna, tragic, faptul că numai în turnul nostru de fildeș - aici splendid creionat într-un \"buncăr de nisip\"( a se vedea dicotomia dintre rezistența clădirii vis-a-vis de transparența materialului folosit la ridicarea ei) - numai acolo, în peștera trupului nostru, putem găsi puterea de a fi încă o zi un bun contribuabil...
Un text cu o încărcătură lirică specială.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, eroii mei trăiesc într-o lume pe care am creat-o special pentru ei... Să știi însă că nici eu nu am avut fericirea de a trăi un astfel de moment. Mi-aș fi dorit-o, de asta probabil că acum îl trăiesc alături de ei.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, uneori spleenul care ne cotropește ca o iederă nemiloasă ne face să credem că altfel ar fi fost viața noastră în compania cuiva. A unui suflet, de om sau de câine...
Dar eu cred că puterea stă în noi, latent, trebuie doar să o căutăm și să aruncăm la cufărul cu vechituri tristețea unei clipe pasagere. Fiecare trecem în jurnalul zilei de ieri astfel de gânduri. Însă, așa cum bine ai subliniat în titlu, este jurnalul zilei de ieri. Cea de mâine ne așteaptă să o strângem în brațe ca pe un prieten drag, așteptat demult, alături de care vom putea încerca din nou să cucerim lumea ce ne înconjoară.
Iubirea unui bărbat nu o poate estompa pe cea a mamei, care și-a smuls din suflet iubirea din chiar clipa când tu ai văzut pentru prima dată lumina și până în clipa când ea a trecut spre lumina cea veșnică.
Scrisul, Maria, poate înlocui toate iubirile mari ale lumii. Numai dragostea mamei nu o poate transgresa nimic!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Adrian, am citit cu interes despre un așezământ monahal, despre care nu știam prea multe. Este un îndemn spre a-l vizita într-o zi...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Cum bine ai spus, Maria, niciodată nu este prea târziu pentru un astfel de gest...
Floarea de colț ne așteaptă pe fiecare din noi, undeva, acolo, sus...
Important este să ajungem la ea și să credem în cel căruia i-o vom dărui!
Cu prietenie, Emil Iliescu