Emil Iliescu

Uneori, moartea trece ca un fugar hăituit prin somnul nostru. O simțim aievea, ea este cea care face ca toate grijile noastre să nu mai existe. Ni le adună \"în palmele\" împreunate creștinește, dureros de împietrite, la piept. \"Bucățica\" aceea din noi, care mai respiră cu ultima zvâcnire a pendulului, este flacăra albastră a sufletului ce se lasă dus spre tăriile cerului. Coborâm în odaia mortuară, groapa eternă. Acolo vom regăsi elemente domestice, de care ne-am despărțit cu greu la plecarea spre dincolo: bucăți de viață petrecută din ziare vechi, care s-au scufundat în uitare, ca și noi. Întâmplări cotidiene, care au făcut parte din viața noastră, colorată în \"griul\" spleenului ei. Deasupra noastră greaua humă ce ne apasă ca un mușuroi, tumul etern. Tăcerea ne împresoară, fiindcă s-a pierdut a naturii sfântă limbă, prinsă în gheare de \"sârmă ghimpată\" și neputință. Ivirea dimineții( \"de afară mă privea orizontal soarele\") apoi, un glas drag, care cheamă pe numele mic, de alint, ne trage înapoi înspre lumina vieții. Rămâne doar palida urmă a cearșafului mototolit, semn că pe acolo trecuse, cu adierea ei stranie, moartea...
Un poem existențial grav, un dialog patetic, pe care Theodor Dume îl poartă cu ființa aflată în pragul unei treceri inițiatice spre moarte, sub aripa diafană a visului. Pentru acest gest estetic și pentru clipele de plăcere literară pe care poezia domniei sale mi le-a produs, ori de câte ori am intrat pe pagina sa, o recunoaștere târzie.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mulțumesc pentru trecere și pentru aprecieri! Ești un oaspete nou pe pagina mea și asta mă motivează atunci când scriu.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Proza poetică, dar și poezia pură, sunt două stări pe care dl. Sămărghițan le stăpânește cu aceeași fervoare literară, decurgând dintr-o adâncă aplecare imaginativă, ce transpare din primele rânduri citite. Este o ars poetica potențată de melancolie, cu imagini ce strâng viața sub corola de minuni și de lumini a iubirii. Este o iubire ca a vechilor poeți vaganzi, a menestrelilor ce compuneau prin dulcea ispită a cuvântului profilul acelei donna angelicata, femeia visată, dar aflată într-o altă dimensiune spațială, ceea ce o făcea și mai dorită. Niciodată femeia iubită nu prinde aici o concretețe fizică. Este mai degrabă o plăsmuire serafică, care nu se lasă modelată prin obișnuitele tipare umane. Ea nu apare, ci transpare, fiind evocată de mici, dar semnificative gesturi, de obiecte, de șoapte, de culori și sunete.
De aceea, evenimentul literar, prin care dl. Sămărghițan dăruiește prietenilor o parte din existența și truda sa orfică, devine o împlinire și un moment de plăcere estetică, pentru care merită felicitările noastre.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, nu trebuia să fii surprinsă! Femeile au întotdeauna în ființa lor o doză de neprevăzut, care le face mai dorite, mai iubite!

Silvia, nu ai căzut în nicio plasă, asta este viața și puțini sunt cei care scapă din ochiurile ei...

Carmen, mă bucur că această întorsătură te-a captivat. Mă temeam să nu am reacții de genul: \"Hai, domne\', acum l-ai cuplat cu fiică-sa, ca în telenovele!\".

Jack, va veni și capitolul XII, poate încă vreo 2-3. Vom vedea ce surprize îi mai oferă viața lui Darius!

Cu mulțumiri și prietenie tuturor, Emil Iliescu

Spumoasă, ca o șampanie scoasă dintr-o bortă a satirei neconvenționale, \"prohodirea\" din cadrul secției de accidente \"ușoare\" ne aduce în fața ochilor tipologii ce rămân pe retină prin tușele lor semnificative: preotul, dascălul, distinsul alai care trece cu nonșalanță de la \"aleluia\" la \"mai întoarce Doamne roata\", polițistul și, nu în ultimul rând, paradoxal, mortul, cel care \"nu se lasă dus\". O ușurință creatoare și dialoguri vii, aduse din stradă direct sub ochii noștri. Felicitări și așteptăm să vedem ce are de gând mortul!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Emilia, bun venit pe pagina mea și lectură plăcută! Sigur, este nevoie de optimism și în cazul lui Darius un moment de fericire trebuia să sosească.

Jack, nu uit ideea ta( foarte tentantă, cu Fabiola pe post de om al culegerii informațiilor!), și Fabiola poate va apare până la final.

Maria, Darius și Fabiola nu și-au spus încă totul, ai dreptate! Nu uita că Darius a afirmat că viața lui a fost un puzzle de extaz și agonie, niciodată împlinite.

Un crâmpei de viață tratat cu știința epică ce te face să parcurgi un text ca acesta cu încetinitorul, pentru a-l putea savura din plin. Pentru că el descrie viața și întotdeauna cei care au avut ceva de spus prin scris au fost cei care au știut să ia viața de mână și să o plimbe pe sub ochii cititorului. Cât despre părerea d-lui Dan Norea, mă raliez ei(nu dintr-o fraternitate masculină, ci din rațiune pură). Și eu cred că nu e bine să te poți îndrăgosti \"iar și iar\". Și știi de ce? Fiindcă, ori de câte ori vei fi părăsit, vei suferi mai mult decât ultima dată. E mai bine să iubești o dată cu adevărat, chiar dacă după asta urmează inevitabilul regret. Suferința asta asumată te va ajuta să îți închizi bine ferestrele inimii și să nu le mai deschizi decât atunci, când simți că privighetoarea cântă în lanul bogat de grâu.
Un text de substanță literară deosebită!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, sper că vei fi acolo, pe plaja romantică, alături de Darius și Anelie!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Orb în Gaza sau oriunde în lume, umilul om din noi are nevoie perpetuă de sprijinul brațelor părintești, dumnezeești! Ca în acea litanie sfâșietoare pe care monahii o cântă atunci când primesc la tainul lor de sfiiciune și jertfă un monah proaspăt tuns.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Magdalena, uneori ne place să visăm și locurile cele mai dragi nouă recompun clipe în care viața însemna pentru noi o grădină paradisiacă. Eroina ta se simte printre acele lucruri vechi, dar atât de prezente în sufletul ei, ca într-o altă dimensiune, acolo unde totul devine posibil. Chiar și insuflarea unei brize de viață unei pânze coborâte în uitare. Știi ce mi-ar place? Să știu cum a început povestea de iubire dintre ea și Jules! Încearcă să ne aduci în fața ochilor povestea lor, de la început.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, astea sunt rigorile unui site pe net, unde ești nevoit să-ți \"parcelezi\" firul epic, iar cititorul este nevoit să recompună mereu întâmplările dintr-un episod trecut prin prisma celui prezent. Dacă ai avea timp, ai vedea că o construcție de genul acesteia, cu 10-12 episoade, este mult mai interesantă la citit în întregul ei, după consumarea epilogului. Mulțumesc pentru încurajări și cuvintele frumoase.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Adrian, povestea asta se cere îndelung cernută de mine prin sita întâmplărilor. Fiindcă ea nu este deja scrisă, ci se împlinește cu fiecare episod pe care trebuie să-l cântăresc cu atenție. De aici și postarea ei cu întârziere.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Pentru a nu se interpreta că sunt un bătrân senil și nu știu despre ce scriu, vreau să informez cititorii \"Lostriței\" că pe data de 25.05.09 textul avea 7200 de afișări. Dintr-o eroare de sistem, pentru care nu judec pe nimeni, azi mai sunt inserate doar 100 de afișări. Ceea ce nu schimbă cu nimic valoarea acestui text și îndemnul adresat celor tineri de a-l citi cu plăcere!
Cu scuze și prietenie, Emil Iliescu

Adrian, cele mai bune gânduri de la un om care consideră nivelul primit ca pe un bonus colectiv!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dragul meu Jack, dacă ai descoperit în acest text o forță deosebită mă bucur. Așa cum i-am răspuns și Silviei, în cele 4-5 episoade care au mai rămas până la final pot interveni multe lucruri. De unul singur să fii sigur! Că țin prea mult la această poveste de dragoste ca să o rănesc prin implicarea Fabiolei în lumea războiului nevăzut. Mulțumiri pentru cuvintele tale sincere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, mulțumesc în primul rând pentru felicitări! Ești una dintre persoanele cu care vreau să împart strălucirea acelei steluțe! Cât despre Fabiola, vei vedea că nu i-a fost deloc ușor să ia această hotărâre: să renunțe la muzică. Sau poate că nici n-a luat-o! În cele 4-5 părți care vor mai veni, vom vedea cât de nedreaptă este uneori viața cu cei ce visează!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, bucuria ta înseamnă mult pentru mine și știu că cei care-mi sunt aproape sufletește și literar se vor bucura și ei. Împart cu egală dărnicie cu fiecare dintre voi acest semn ce mi s-a oferit. În fond, prin comentariile făcute asupra textelor voastre valoroase am câștigat dreptul de a semăna cerul agoniei cu mici aștri!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mulțumiri d-lui Herciu și celorlalți editori pentru încredere și dărnicie! Voi încerca să fiu obiectiv ca și până acum, punând pe primul plan valoarea literară a unui text, indiferent de autorul lui.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Florentina, nu pot decât să mă bucure aprecierile tale, care mă onorează! Eroul meu se regăsește în fiecare dintre cei care au iubit și au suferit vreodată, făcând ca acest sentiment să crească ca o tainică floare de colț!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Adrian, nu eu, ci viața, solomonar din veacuri, face ca uneori sentimentele noastre să pară poleite cu aur topit din peștera comorilor sufletului...
Cu prietenie, Emil Iliescu