Emil Iliescu

Silvia, ca întotdeauna, trecerea ta este un moment de bucurie pentru cel care scrie...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Am descoperit (târziu, este adevărat!), o proză autentică. O curgere epică, dovedind reale aptitudini de a împleti narațiunea cu elemente fantastice într-o lume pestriță, evocată fin în culoare locală a altor vremi.
O frazare atentă, în care creionarea fizionomiilor se face cu știința amănuntului descriptiv, a respectării spațiului și timpului în care eroii își deapănă firul Moirei. Mina, Kipra, Nike, Silvia, \"Prințesa\" sunt ipostaze ale feminității eterne. Le leagă pe toate un obiect simbolic, medalionul de argint, ce dăinuie generațiilor prin cutume și taine ancestrale. Le dă forță să ființeze sub blânda aripă a gândului că, uneori, ne legăm de cei din trecut prin simple formule esoterice, sau printr-un fetiș ce apropie spiritele, călăuzindu-le prin furcile caudine ale destinului.
O scriitură ce menține viu interesul cititorului!
Cu prietenie, Emil Iliescu

înțelepciunea vine odată cu vârsta, Maria! Deci, s-ar putea ca Antonia să facă alegerea cea mai potrivită...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Pentru o inimă sensibilă, aplecată mereu spre gingășia copilăriei universale, partea cea mai curată a existenței noastre. Felicitări pentru cartea publicată!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Iulia, îți mulțumesc pentru sinceritatea ta și pentru că ai înțeles faptul că nu poți crea ceva nou, atâta vreme cât în viață lucrurile între oameni poartă pecetea normalității.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Destinul, Maria, ne încearcă uneori...Dar el știe cel mai bine ce merităm și ce nu. O va face și în cazul Antoniei...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dorian, fiindcă amândoi am revenit la politețea ce trebuie să caracterizeze doi oameni, dintre care unul a învățat să scrie - tu -( dovadă că deja ai publicat), iar celălalt - eu - învață sau încearcă să scrie, propun să încheiem acest război verbal care nu își are rostul pe un site de cultură. Îți respect părerea( în această formă, pe care puteai s-o abordezi inițial, fără \"zoaie\" și altele de genul ăsta). Ai dreptate, ca oriunde, și în literatură, gusturile nu se discută...
Cât privește criteriile generale, conform cărora spui că textele mele sunt slabe, aici depinde ce incluzi în aceste criterii. Dar, hai, să ne vedem fiecare de drumul nostru și să lăsăm și pe alții să ne critice sau să ne laude. Nu de alta, dar consumăm degeaba pixelii site-ului, în loc să producem ceva în beneficiul acestei comunități virtuale.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, uneori trebuie să calci pe caldarâmul încins al iadului pentru a putea gusta din fericirea pură a raiului! Antonia va trece prin acest calvar. Dar oare îi va fi îndeajuns ca să câștige o dragoste care nu o merită? Vom vedea...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Măi, Dodu-le, poate în combinatul chimic unde ai lucrat tu, la \"Solventul\" se vorbea cu tovarășu\'! Iar apelativul \"dumneavoastră\" nu are nimic de a face cu ședințele \"acelui\" partid, ci cu bunul simț! Îmi pare bine că ciornele mele nu au priit gustului tău estetic, dar tot din ciorne ți-ai publicat și tu cărțile. Că doar nu oi fi vreun Urmuz ca să creezi sub dicteu automat!
Cât privește adverbele de loc, nu mai contează cine locuiește dincoace sau dincolo... Dacă locuiești dincoace sau dincolo de ceea ce se numește respect, este ca și cum ai locui în no man\'s land!
Cu aceeași prietenie moderată, Emil Iliescu

Maria, uneori un astfel de zodiar îți poate da certitudinea că te poate salva existențial. Sunt în el sintagme ce pot îndupleca zodiile. Să sperăm că o va face și Antonia. Mulțumiri pentru trecere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Lyset este un personaj interesant, deși trist. Poate fiindcă de undeva, de departe, o mai urmărește o întâmplare nefericită. Poate te vei gândi să o trimiți înapoi, în acele vremuri, și să o lași să ne povestească totul. Chiar dacă o va durea!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, uneori, apelăm la lucruri care, deși ne repugnă, le explorăm din pură curiozitate. Vom vedea care sunt efectele!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Serenisimă și tainică este această \"rochie albastră\"!. O atmosferă indicibilă, surprinsă metaforic( \"liniștea își revarsă lacrima peste ape\"), când chipul și așteptarea iubitului se topesc orfic, într-o euritmie de sunete( \"vivaldi într-un anotimp al iubirii eterne\" ) și dans, zborul \"cântat\" al pescărușilor. Asemenea \"mrejelor aruncate peste depărtarea purpurie\" este și gândul celei ce așteaptă \"bătaia strălucirii\" ființei iubite. Dar el, într-o superbie specific masculină, atunci când dragostea a trecut, privește dincolo de orizontul în care s-a disipat alcătuirea fragilă, dar regală, a minunatei, precum visul, rochii albastre.
Un text delicat ca o acuarelă, cu sonuri profunde, vii.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ai dreptate, Maria, liniștea sufletească o putem cuceri atât de ușor! Este lângă noi, poate prea aproape, poate prea lesne de a o atinge și a o cuibări în suflet. Noi, oamenii, suntem mereu dispuși să ne autoflagelăm, preferând suferința provocată de un chip dorit, echilibrului pe care ți-l poate oferi,fără să-ți ceară nimic în schimb, un alt semen de al tău...
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Călin, pentru mine Antonia este prototipul femeii cu suflet uriaș, care încearcă să arate lumii că nu întotdeauna frumusețea spirituală stă pe același taler al balanței existențiale cu cea fizică. Mă bucur că ați receptat sensul primordial al textului: în fața iubirii, oricât am vrea să părem de maturi redevenim copii. Ne atașăm de o ființă sau de un obiect ce-i aparține, chiar dacă știm că nu-l merităm, ori nu-l putem atinge. Dar visăm ca ultimul țânc ce râvnește la un dar neprețuit!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, risc să te dezamăgesc, dar nu asta va fi povestea promisă. Cea care îi va urma, va purta titlul unui toponim din Clujul tău drag: Ulița lupilor. Aceea este povestea promisă! Deci, va trebui să mai ai puțină răbdare și să vezi cum va trece prin viață Antonia mea. Desigur, nu există în lume ceva despre care nu s-a scris. Și, întotdeauna, vor fi tipare diferite, de la autor la autor. Îmi pare bine că nu mă mai critici pentru fraza kilometrică, stufoasă! Cât despre \"pionieratul\" tău în ale scrisului, se vede că din clasa a treia te-ai îmbrăcat în armura cuvântului. Te așteaptă mari bătălii pe acest teren de luptă, care este literatura. ..
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mihai, ca oricărui oaspete nou, bun venit pe pagina mea!
În primul rând, nu este vorba despre iubirea dintre un elev și profesor. Antonia este de 5 ani bibliotecar, deci are în jur de 28 de ani, iar Răzvan este un asistent de literatură comparată, care nu are nimic de a face cu biblioteconomia. Amândoi sunt maturi și liberi de a privi viața dintr-un unghi personal.
În al doilea rând, de ce toată lumea cataloghează o poveste de dragoste ca fiind siropul unei prăjituri de la cofetăria \"Telenovela\"? Voi, tinerii de azi, v-ați îndepărtat poate prea brutal de acest act pe care-l numim patetic iubire și pe care uneori îl luăm în râs. Știu că mă vor citi doar doamnele de pe site! M-am obișnuit cu asta, dar acest lucru nu mă va determina să încep să scriu cine știe ce subiecte paralele cu viața și care nu sunt decât o irosire de timp și spațiu pentru cititor și site. Dacă am și un singur cititor, îmi este de ajuns ca să simt că ceea ce am gândit a plăcut cuiva. Să nu te iluzionezi și să crezi că a publica o carte înseamnă automat că o faci pentru întreaga planetă! Ca un iubitor de literatură, cum te simt, ai fost la Târguri de carte și ai văzut cum plâng la prețuri derizorii cărțile lumii acesteia! Scriu unui tânăr care a început să cocheteze cu literatura de la o vârstă fragedă, din clasa a IV-a, un lucru rar și îmbucurător. Când vei fi un scriitor consacrat, ceea ce îți doresc din inimă, vei vedea că lumea vrea să citească povestiri despre oameni și despre destinul lor. Uneori fericit, alteori nemilos. Nu m-au deranjat afirmațiile tale, fiecare text poate fi receptat conform unor reguli de simț artistic și de plăcere estetică, dar cred că era mai bine să aștepți să citești întregul text și poate că eticheta de telenovelă ar fi fost lipită de tine pe alt borcan de compot sau dulceață ieftină!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria,Antonia este, într-adevăr, un nume frumos și povestea ei va fi la fel de frumoasă ca și el. Cu siguranță îți va place!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Nu mă mai așteptam ca cineva să mai descopere această poezie, care s-a strecurat timid printre cele de la \"atelier\".
Vad, mă bucur că ai receptat acea lume în care totul este posibil și care - vai, cât de mult ai dreptate - ne va cere socoteală peste ani! Cu mulțumiri pentru trecere și cuvintele din inimă!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un text în care puritatea se așterne peste oameni cu melancolia unei ploi mirabile de cuvinte. O sonoritate suavă, oferită de sincretismul dintre imaginea florii depusă pentru posteritate într-un \"herbar\" mirific și ecoul cuvântului risipit prin iarba \"uimitei livezi\". Este un moment în care trupul diafan și alb al vârstei coborâtă dintre petalele primăverii își așteaptă iubitul, cu sfială:
\"...încerc să te-apropii
aștept să cutezi...\".
Zăpada este aici simbolul purității feciorelnice, care fie este \"perindată\" diurn de ploaia de cuvinte, fie nocturn se topește sub raza tainică de lună.
Acolo, în spațiul celest, o secundă pământeană ia forma unei eternități în care iubita apare iubitului ( \"ți-este dat să mă vezi\") în dublă ipostază: \"cum sunt\" - spirit și \"cum vin\" - materie.
O poezie încărcată de sensibilitate, armonioasă prin macerarea clipei de așteptare, când dintre stele coboară iubirea peste sufletele celor ce știu să viseze.
Cu prietenie, Emil Iliescu