Jocuri

îmi place modul în care ați îmbrăcat poemul. multe imagini și metafore de-o rară frumusețe care împlinesc mesajul.totul curge atent. strigătul puternic al copilăriei revine. îmi place întregul. cred eu că este cel mai bun poem citit de la d-voastră datorită mesajului care toarce lângă suflet.

\"fratele deschide poarta copilăriei cu năvodul pe spate
în șopronul vechi aruncă umbre de pești
noi doi, ca într-o oglindă,
dăm socoteală timpului, mințindu-l...\"

domnule iliescu, pentru acest poem, din partea unui pasager prin copilăria de care mi-ați amintit,vă dau o stea de suflet.

cu sinceritate,
teodor dume,

Domnule Dume, am citit cu ceva timp în urmă pe acest site o poezie, pe care am purtat-o în suflet, chiar dacă mi-a sângerat amintirile, dar în același timp mi-a și alinat dorul pentru acea perioadă din viața mea, vremea zmeului cu coadă portocalie și a unui covrig ținut stingher în mâna stângă. Poezia se numea \"Scrisoare către nicăieri\", vă aparține și cred că tocmai modul în care amândoi am păstrat această comoară în suflet v-a făcut să-mi oferiți o fărâmă din afinitatea d-voastră electivă, pentru care vă mulțumesc!

Jocul după magazia de stele, fantasmele ploii șiroind peste case, strigătul mamei ca o dimineață, râul trecut de cizme, umbrele peștilor aruncate într-un șopron, sunt dublate exemplar de metafore ce-ți deschid poarta copilăriei. Poemul reconstituie cu o fidelitate exemplară lumea pură a timpului în care orice joc e permis, dar care-ți va cere oricum socoteală. Citindu-l și recitindu-l, „călător la ceas de taină”, mă văd în oglinda copilăriei mele și mă recunosc, mințind.

Cu plăcerea cititului, V.G.

Nu mă mai așteptam ca cineva să mai descopere această poezie, care s-a strecurat timid printre cele de la \"atelier\".
Vad, mă bucur că ai receptat acea lume în care totul este posibil și care - vai, cât de mult ai dreptate - ne va cere socoteală peste ani! Cu mulțumiri pentru trecere și cuvintele din inimă!
Cu prietenie, Emil Iliescu