Emil Iliescu

Doruleț, mica furnică din tine, ce se apucă harnică de tot ceea ce înseamnă pregătirea pentru școală, reliefează fără tăgadă faptul că aștepți cu nerăbdare începerea \"calvarului\". Numai când te îndrepți spre lucuri pe care le iubești cu adevărat, poți fi atât de vioi și jovial la fatidica oră 5:30!
Bine ai revenit pe pagină!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, fiecare clipă care ne leagă de mama înseamnă un pic de fericire. Adunăm, an de an, aceste clipe pentru ca atunci, când ea nu va mai fi, să ne hrănim cu ele...
Cu prietenie și mulțumiri, Emil Iliescu

Maria, exact acum un an am pierdut-o pe mama și am simțit nevoia să retrăiesc cumva acel sentiment pe care ți-l dă siguranța fătului nenăscut. Siguranță care acum s-a disipat în ani și în păreri de rău...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, ai intuit bine ignoranța specifică unei societăților barbare. Forța pe care ei o confereau unui idol legat de istoria insulei lor. Oracolul va fi cel care va încerca să schimbe destinul acestor bărbați puternici. Dacă va reuși, vom vedea. Cu mulțumiri pentru citire și cuvinte sincere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Teodor, ai încredere în tine și continuă să scrii așa cum simți! Este lucrul fundamental în actul de creație. Ai talentul de a pune pe hârtie cuvântul ce știe să împartă cititorului un pic din aura lui inefabilă.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Tandru și melancolic ne despărțim an de an de mirosul fraged al verilor târzii, așteptând gustul de rodie coaptă al toamnei ce îmbătrânește în iarnă. Ca și cum am ocoli cu gândul planeta de uscat și ape, ne retragem sub pături de nea înmugurind în stele de gheață. Șoptind cuvintele magice ale colindului, vom căuta să unim albastrul cerului cu albastrul sufletelor noastre.
Vom ieși din hibernarea viselor cu aripile deschise spre primăvara din înalt, care ne va primi ca pe niște ciocârlii de foc, botezate în lumina lui Prier.
Vers magic, sentiment profund de contopire dintre omul umil, plecat destinului, și pacea toarsă-n cupe de mister a vieții.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Iulia, scrisul tău se maturizează pagină cu pagină. Știi să alungi monotonia cuvântului, dându-i viață prin inseminări de fapte, reacții, psihologii, sentimente( de obicei de o tristețe amară). Dublul plan al unui visat comfort domestic, din primul plan epic, amendat imediat de realitatea gri, searbădă, fără o speranță plutind în ochiul zilei de mâine, ai reușit să o faci magistral.
Fâșiile de amintiri autobiografice sunt construite cu sentimentul că, deși timpul a trecut peste ele, rămân secvențe pe care nu le-ai înstrăina niciodată! Fiindcă toate poartă pe ele pecetea trăirilor tale.
Te-am citit cu plăcere mereu, chiar dacă sănătatea, viața, oboseala unei vârste cenușii, m-au împiedicat să o fac. Dar ca și atunci, când am intrat pentru prima dată pe pagina ta, sunt alături de tine cu sufletul.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Pornesc de la titlul poeziei care lasă peste toate un indicibil sentiment solar.
Este toamnă. În sufletul oamenilor, dar și al viorilor. Căci viorile-femei sunt instrumentele clipei de seară, tainice, uneori de nepătruns.
Maria, simt că această chemare de toamnă este adresată unui bărbat, și nu unei femei, Silvia fiind doar un paleativ pe care-l folosești ca să sfâșii alături de ea mireasma unor întrebări ce te înconjoară precum ceața marină ce adulmecă farul de veghe de pe o insulă îndepărtată.
Sentimentul prea-plin al chemării tale orfice face din versul tău o stare existențială, de grație. Vioara \"ciobită\" nu are la tine nevoie de corzi sau de un virtuoz, ca să-i transfere sunetul unic, de nepătruns, al acestei toamne. Ci are nevoie de sentimente ca să poată \"cânta într-o mie de feluri\". Așa este, fiecare păstrăm în noi, ascuns arhetipal poate, un instrument cu care am vrea să interpretăm marea simfonie a vieții noastre! Sentimentul disipării duble, cea a viorii din sufletul tău, și cel al stingerii( frumos cuvânt ai găsit pentru neputința de a iubi a unui bărbat) lasă peste finalul poeziei o tristețe incomensurabilă. Zborul, simbol al libertății, revine amar, repetat prin acumularea temporală, infinită:
\"te las să zbori în seara asta
și mâine seară
mereu\"
Cu prietenie și scuze pentru interpretarea personală( care nu întotdeauna este și cea pertinentă) a versului tău! Emil Iliescu

Maria, un oracol era pe vremuri o voce de temut. Să vedem dacă ignoranța și barbaria vohienilor vor ține cont de ea.

Mihai, mă bucur că ți-a plăcut firul epic și îți mulțumesc pentru aprecieri!

Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, vohienii nu se puteau \"contamina\" cu un Cuvânt adus dintr-o țară despre care nici nu credeau că există. Pentru ei conștiința revendicării din marele idol Belac era piatra de temelie a însăși existenței lor. Dacă au greșit sau nu vom vedea! Istoria își va spune ultimul cuvânt...
Mulțumesc pentru trecere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un text despre lumi demult apuse, scris cu o stăpânire perfectă a dezvoltării epice. Un basm despre frumusețea, și urâciunea, în același timp, a sufletului omenesc. O apariție de calibru pe palierul prozei agonice.
Cu prietenie, Emil Iliescu
Ar fi bine ca pe viitor să postați fragmentat un text lung ca acesta, pentru a putea fi citit de cât mai mulți membri.

Teodor, este o lume barbară, clădită prin foc, spadă și sânge. De aceea, violența își are statutul ei natural. Gândește-te, ce rece și întuneric este în pântecele unui chit! Ce-ți poate oferi lumina unor torțe care te cercetează după o astfel de experiență? Stropul de căldură, fâșia de lumină, care înseamnă viață...!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, fiecare ascundem în noi, fără să știm, o mică parte dintr-o altă lume, demult pierdută...

Jack, vei afla semnificația inelului după ce vom pătrunde mai adânc în destinul vohienilor...

Cu prietenie pentru amândoi, Emil Iliescu

Pentru Carmen, cea care știe mai bine ca nimeni altul că din viață trebuie să alegi întotdeauna partea ei zâmbitoare, luminoasă...
Felicitări!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, eroii mei sunt dintr-o lume pe care am visat-o mereu. Deși sunt un om religios, și nu cred în reîncarnare, cineva, demult, mi-a deslușit într-un zodiac străvechi că aș fi fost într-o altă viață anterioară pescar în Marea Nordului. Poate de aici și apetența mea pentru ținuturile reci și sălbatice.
Îți mulțumesc că ești aproape de textele mele!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Eminescu spunea: \"Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecând-o!\".
Ce poate fi mai aproape de suflet decât un semn scris de la un prieten drag!
Un semn pe care să-l citești pe ape, dincolo de saltul delfinilor, sub siajul gândurilor tale. Atunci când pășești peste pragul aurit al toamnei solare într-o lume de taine și magie.
Când poți, umil și simplu om fiind, să devii o metaforă existențială, de un alb pur. Cum pur poate fi doar sufletul rănit de mirosurile toamnei. Toamnă ce se zugrăvește singură, în culori pierdute, regăsite adesea, ciobită ca un vas popular străvechi, din care a rămas doar respirația celui care l-a modelat odată, dându-i forma sufletului său...
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Călin, am pornit de la dorința de a dezvolta un mit social: influența unei religii noi, a unei civilizații dezvoltate asupra unui popor păgân. Sunt lucruri pe care le-am căutat mereu, fiindcă m-a interesat cum s-a ajuns la simbolul papal al inelului pescarului (ținând cont că de la moartea pe cruce a Apostolului Petru și până la primul papă, Leo I, au trecut patru sute de ani!). Nu știu cu ce sorți de izbândă voi reuși să duc la capăt lucrarea, dar voi încerca să nu sparg barierele istorice, să nu ies din arhetipul pe care mi l-am propus. Este o lume pe care mi-am imaginat-o într-o noapte de nesomn, când onomastica, fizionomiile, locația, obiceiurile primitive, sălbatice, mi-au creionat o posibilă proză. Mulțumesc pentru semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, dacă nu spui nimic, înseamnă că textul nu ți-a lăsat nicio impresie: negativă sau pozitivă. Orice idee este bine primită și binevenită! Te aștept, nu numai ca cititor! Am renunțat la \"sucuri\"!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Pare a fi un text interesant, nu numai prin maniera de abordare epică, dar și prin fizionomiile pe care ni le pune în față. Trei Feți cu stea în frunte, dintre care unul, Remus, pare a fi favoritul destinului. Prin simplul fapt că știe să asculte natura, glasurile ei. Și, mai ales, că pune rațiunea și ascultarea părintească înainte de toate.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, mulțumesc pentru trecere și semn! Este adevărat, lucrurile se petrec tare demult, dar nu uita ca personajele mele sunt oameni ai apelor, ce știau aproape totul despre fauna cu care se hrăneau. Mai mult, Brag era Marele Preot. Mintea luminată într-o comunitate, fie ea și îndepărtată. Exista înca de pe atunci o cunoaștere perfectă a anatomei animalelor și vei vedea în episodul următor cum se făcea actul ritual al citirii semnelor vremii în măruntaie de animal, acel străvechi extispicio.
Cu prietenie, Emil Iliescu