Emil Iliescu

Ioana, îți mulțumesc pentru cuvintele tale sincere, din suflet...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ioana, ai doar 13 ani, deci ai tot timpul să scrii despre oameni și pentru oameni! Trebuie numai să iubești mult cuvântul și să-l îmblânzești sub pana ta. Îți doresc succes! Mulțumesc pentru semnul lăsat!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Gabriela, mulțumesc pentru aprecieri și pentru urări!
Eroii mei vor avea oricând șansa să existe prin ei înșiși și, implicit, prin voi, cititorii mei apropiați!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Monica, ești la primul text pe acest site și cred că aștepți cu emoție ca printre criticile inerente( te afli, doar, pe un site literar) să primești și câteva cuvinte de încurajare. Frazele lungi nu dăunează nici sensului, nici cititorului, atunci când sunt bine construite. Și a scrie în fraze-fluviu nu este deloc ușor! Nu toți cei ce scriu pot lăsa efluviile cuvântului să se reverse generos în pagină. Am descoperit la tine secvențe echilibrat construite:
- \"Iubirea îi dăruise un scut asemenea spinilor unui trandafir, pentru a-și proteja misterul etern și secretul ce-l purta în ea încă de la naștere\";
- \"Într-un sfârșit de august morocănos, dar incitând la lungi plimbări pe bulevarde, împreunând mâini de bătrâni amorezi prin ploaia măruntă, așezată pe podeaua rigidă, protejată doar de-un firav covor, recitea gândurile așternute într-o antologie despre patria-i mamă, pe când avea doar cincisprezece ani. Acum, opt ani mai târziu, pomul patriotismului rodea mereu în ea, sub puterea sevei inexorabile, dând naștere la fructele curajului, ale încrederii, ale mândriei, fructe ce începeau să se frângă sub povara dulceții, cerându-și ʺeliberareaʺ - referitor la sintagma \"patria-mamă\", să nu uităm că fiecare dintre noi, indiferent de perioada în care am trăit, ne-am aflat mereu prin contribuția școlii într-o efuziune lirică a sentimentului că aparținem unei patrii care ne iubește și îngrijește ca o mamă;
- \"Ochii mei din noapte contemplau împrejur: pe un lan de grâu adormit de țãrani, între sutele de sulițe de aur, se nãscuse un mac. Dintr-odatã, sângele sãu îl simțeam curgând prin al meu, ca un izvor din poveste, nesecat de pasiune. În toatã grația și naivitatea ce-i acopereau trupul firav, vedeam acel marinar de pe corabie ce cãlãtorea fãrã-ncetare, care-și dorea, și nu avea sã dea greș vreodatã, sã atingã cu palmele-i Cerul și centrul Pãmântului cu tãlpile de Jules Verne arzând\";
- \"rotocoale de emoție\" mi se pare chiar o imagine reușită - așa cum fumul se ridică în cercuri mici, concentrice, tot așa și emoțiile noastre se disipează uneori, pierind în înaltul cerului;
Aș putea continua cu exemplificările, dar vreau să-i las și pe cei care vor intra pe acest text să deceleze micile licăriri de talent literar pe care le conține.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, am să mă gândesc la sfatul pe care mi l-ai dat și pentru care îți mulțumesc! Comentariul tău este onorant pentru mine și mă bucură faptul că încă există pe acest site cititori cărora le place să poposească în lumea mitului.
Îți doresc multă inspirație și un an nou cu bucurii!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Două povești, aceiași morală pentru cei mai mici dintre ascultătorii lor: atât omulețul de zăpadă, cât și rândunica cea mică vor să rămână printre copii, oricât ar fi de frig afară! Fiindcă numai în lumea copiilor, acolo unde visele se împlinesc pe dată, totul devine posibil: omulețul de zăpadă să treacă pragul unui magazin de unde să-și cumpere recuzita de iarnă, și rândunica să sporovăiască tainic cu croitorul de haine pentru iarnă.
Trebuie să fim iar copii pentru a înțelege această lume mirifică, încântătoare!
Sărbători fericite!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Călin, mi-am dorit ca vohienii care mi-au invadat imaginația într-o noapte cu numele lor aspru, dur ca înseși stâncile bătute de valuri, să fie un simbol al \"renașterii\" - cum perfect ați sesizat - din stadiul de neam barbar spre o civilizație care a strălucit în lume. Dacă am reușit sau nu, rămâne ca cititorii să hotărască. Am vrut să caut un echilibru între cele două popoare și lumi, căci fiecare a adus ceva celuilalt, iar contopirea firească din final a dus la un popor nou și demn. Totuși ideea centrală de la care am pornit, acea scânteie care pune în mișcare un text, a fost cea a inelului pescarului, simbol al atragerii la credința Învățătorului a unor popoare care fie nu l-au cunoscut, fie l-au răstignit cu cruzime.
Aveți dreptate, personajele pe care le creezi îți permit până la un punct să le domini, să le canalizezi destinul spre estuarul dorit de tine. Dar la un moment dat ele încep să trăiască viu, dinamic, în arealul în care i-ai aruncat și își croiesc singure soarta, lăsându-te doar în anumite momente să le mai arăți firul ariadnic al labirintului existențial.
Cât despre riscul pierderii cititorilor, eu sunt de un principiu: oricâți te citesc, dacă au rămas în suflet cu un dram din poezia textului tău, este suficient!
Mulțumesc mult pentru acribia comentariului și să ne citim cu plăcere și în noul an!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Pârvescu, mă bucur că ați lăsat acest semn și va urez și eu un Crăciun cu pace sufletească și împliniri personale!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, îți doresc tot binele din lume și îți mulțumesc pentru că ai fost aproape de eroii mei! Crăciun fericit!
Cu prietenie, Emil Iliescu

De Crăciun, fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, ne dorim ceva. Tragic este pentru cel peste care timpul a trecut troienind totul, căci el, care a cunoscut și fața veselă și pe cea tristă a lumii într-o existență plenară, nu mai vrea decât atât:
\"să mă pot ridica în picioare
și să o strig pe mama\"
Este, din păcate, unica dorință pe care nimeni nu ne-o mai poate împlini! Dar ne rămân alte mii de lucruri de primit în dar: mirosul florilor, prietenia mută, dar atât de sinceră a animalelor noastre de companie, lumina ferestrelor la revărsat de zori, și, mai ales, iubirea lui Dumnezeu. Chiar dacă cei din jur văd doar tarele firii noastre zbuciumate, chiar dacă noi într-un proces nemilos de introspecție personală descoperim sub platoșa sufletului nostru doar aroganță, detașare de tot și de toate, o palidă urmă de cruzime, specifică ființelor gânditoare, trebuie ca în prag de fiecare Crăciun să ne punem o singură dorință: aceea de a fi iar copii.
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Teodor, chiar dacă proza prin lungimea uneori plictisitoare a textelor îi împiedică pe unii sau pe alții să intre pe pagina mea, faptul că cei care îmi sunt aproape o fac cu sinceritate și căldură, înseamnă foarte mult pentru mine.
Vă mulțumesc și vă doresc un Crăciun cu împliniri și fericire personală și familială!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dragul meu Jack, cuvintele tale conteaza mult mai mult decât orice steluță! Sunt sincere, și dovedesc că ai citit cu plăcere acest text.
Sărbătorile să-ți fie îmbelșugate!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, să ne revedem, să ne regăsim și să ne recitim sănătoși prin fascinanta lume a cuvintelor!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, tu știi că numai când trecem de poarta visului, putem fi alături de oricine dorim! Numai atunci liniștea din suflet scapă de întrebările incomode ca niște anotimpuri nemilos de crude cu zbaterea noastră.
Prăpastia se întinde sub fiecare dintre noi. Echilibrul precar ne este oferit de puterea noastră de a crede că, dacă vrem, putem avea totul!
De la inocența fetiței care sare coarda anilor, și până la cea care merge pe sfoara amintirilor, totul este o întrebare existențială: omul dorit poate realiza cât de mult ar însemna pentru el dragostea ta?
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, și eu sunt fericit că nu i-ai lăsat singuri pe vohieni în periplul destinului lor! Cât despre o nouă poveste, deși în sertarele gândului foșnesc alte câteva, îmi voi permite o pauză. Am niște proiecte mai vechi, care așteaptă cuminți să le vină rândul. Până atunci, voi fi doar un martor mut al zbaterilor lirice ale acestui site.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Descopăr un prozator de forță! Cuvintele au puterea de a evoca stări sufletești (\"Simți un parfum de magnolii. Nu era sigur dacă femeia cu gulerul ieftin de dantelă era cea care îl emana trecând grațioasă prin fața lui sau era o simplă amintire a unui parc presărat cu statui înfățișând prea rece timpurile apuse din orașul unde, acum cinci ani, colindase ultima oară străzile inundate în timpul ploilor numărând casele urâte\").
Portretele au culoarea realității vii, sugerând psihologii puternice (\"Regăsi în înfățișarea lui gustul amar al cumplitei revelații; îi măsură cu atenție mustața îngrijită, urmări șuvițele părului negru, ondulat artificial la spate și încercările de eschivare a unor ochi teribil de mici și vinovați. Ca răspuns la ironiile nevinovate ale lui Druțu, răsfrângea puțin buza de jos, și își adâncea contrastul dintre pomeții proeminenți și fața slabă, întotdeauna proaspăt rasă cu briciul. Îmbrăcat un costum negru, bine croit nu putea însă să ascundă defectul coloanei bine cunoscut de prieteni\").
Peisajele împrumută seva pământului din care au fost croite: (\"Înaintea sa începură a defila lumini intermitente, pâlcuri de salcâmi, case întunecate, câte o haltă sau râuri de câmpie curgând leneș sub poduri, amintindu-i de alte călătorii în care înregistrase contururile unor lanuri mustind prin macii însângerați sau prin culoarea de moarte a neghinei. Trecutul îi plutea peste oceanul verde, necopt de grâne\" ).
Un text de citit...un prozator de urmărit...!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Roxana, textul tău are și sare, și piper. Și, crede-mă, nu e deloc o simplă ciorbă țărănească! Fiindcă ne oferă un fel mai special de mâncare, după care curg balele la toți masculii ce se învârt pe planeta albastră: sexul. Îmi place cum creionezi personajele, cu tușe puternice, sintagme ce rămân pe retină. Fiindcă atunci când un truditor al cuvântului face un portret, eu, ca cititor, trebuie să mi-l imaginez deja pe acesta respirând lângă mine! Și Bașcă se conturează real: \"...un fel de măscărici cu cicatrici materne. Un slăbănog, brunet, cu ochelari rotunzi și mici, nasul mare, ascuțit, și-o mimică de șoarece agresiv cu spatele cocoșat și degetul arătător mereu orientat înainte pentru o nouă critică acidă, dar spusă cu blândețe, ca un pahar cu greață\".
Subiectul este de actualitate, căci omenirea caută soluții de salvare planetară. Și printre ele( eradicarea sărăciei, a foametei, antidotul cancerului) toată lumea aleargă după picătura orgasmică salvatoate. Așa că nu e de mirare că unei oferte californiene, eroul nostru preferă să se transforme \"într-o primată care și-a făcut vecina să urle de plăcere pentru urmatoarele 5 minute din film\".
Cu prietenie, Emil Iliescu

Mihai, mă bucură trecerea și semnul tău! Încă o dată se adeverește că orice text este o structură deschisă interpretărilor celor care îl citesc.
Mulțumesc pentru aprecieri!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-na Elisabeta, infidelitatea, din păcate, a fost întotdeauna răsplătită tot prin infidelitate. Cine mai încearcă să readucă pe calea iubirii pe cel care l-a înșelat? A plăti cu aceeași monedă, este un lucru mai la îndemână.
Vă mulțumesc pentru aprecieri și cuvintele spuse din inimă. Cât despre edituri, nu cred că a venit vremea să le deschid ușa. Mai am multe de făcut în domeniul scrisului.
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Robea, remarcile d-voastră nu fac altceva decât să mă ajute! Știu că păcătuiesc deseori prin fraze prea lungi. Personajele sunt într-un fel expansive, fiindcă vohienii au în sânge tensiunea clipei, iar Cezarul și camarila sa nu fac decât să exprime verbal și gestual calitatea de stăpâni ai acelei lumi. Cât despre \"alcov\" și \"coclit\", aveți dreptate! Ar trebui să găsesc corespondențe în limbajul epocii.
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Nicolae Popa, trecerea d-voastră mă onorează! De obicei, cititorul nu prea are răbdare cu textele lungi, dar, dacă v-ați oprit asupra câtorva sintagme din acest text, și v-au atras atenția, poate merită să cunoașteți mai îndeaproape și pe eroii mei. Cu mulțumiri pentru cuvintele sincere, și vă mai aștept!
Cu prietenie, Emil Iliescu