Emil Iliescu

Ramona, îți mulțumesc că ai intuit stadiul de laborator al creionării personajului meu! Întotdeauna, ai sesizat mesajul textului pe care ai poposit.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Anni, pe Andrei l-am întâlnit ocazional într-o seară literară, la un club. Am schimbat câteva vorbe în prelungirea comm-urilor pe care ni le-am făcut reciproc. Așa că, dacă nu va găsi textul meu acum, o va face poate mai târziu. Uneori plăcerea unui lucru descoperit mai târziu este mult mai mare. Cât despre tine, ar fi păcat să nu-ți urmezi gândul de a scrie în continuare...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Anni, am să îți ascult sfatul și voi încerca să aerisesc următoarele fragmente. Cât despre Andrei, nu știu cum va interpreta dedicația mea! S-ar putea să nici nu știe de ea! Mi-a lăsat un comm la o proză în care spunea ceva despre un soldat roman și de Porolissum. Propoziția aceea m-a urmărit ca o umbră și așa s-a născut proza. Andrei știe viața de cercetător dintr-un sit arheologic, fiindcă a trăit-o pe pielea lui!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Dragă Mihai, informația reprezintă suportul unui fir epic. Dacă până acum am fost \"acuzat\" că scriu fragmente lungi, de 3-4 pagini, nu știu ce să zic acum când nici 2 pagini par a fi \"umplutură\". Îți mulțumesc pentru sfat și nu uita titlul prozei, momentul fizic special prin care trece Claudiu. În astfel de clipe îți poți revedea viața toată, iar lumea din jurul tău poate dobândi însușiri speciale!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un gând bun pentru cel care mi-a călăuzit cu mulți, mulți ani în urmă pașii în tainele Teoriei literaturii, făcându-mă să înțeleg mecanismul deosebit de profund, care pune în mișcare adevărata operă literară.
La mulți ani, D-le Profesor!
Cu prietenie, pentru dl. Petruț Pârvescu și pentru gestul său nobil de a reaminti la ceas aniversar personalitatea d-lui Mircea Martin.

Dragi prieteni, iertare pentru întârziere, dar am fost plecat câteva zile. Așa că vă mulțumesc acum din suflet, fiindcă ați fost alături de mine și de personajele mele!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Anni-Lorei, la aproape 60 de ani nu mai poți să spui decât că ești bătrân!
Cât privește talentul, nu știu dacă am cu adevărat, dar simt nevoia să scriu, mai ales că, ori de câte ori o fac, trăiesc cu personajele mele prin locurile în care ne poartă imaginația.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Anni-Lorei, mă bucur că ai rezonat la încercarea mea de a regăsi atmosfera și limbajul unor vremi, când, crede-mă, mi-ar fi plăcut să trăiesc!
Cât privește Bookfest, voi încerca să găsesc timpul pentru a ne vedea acolo. Oricum, am o mare rugăminte la tine. Știi că bătrânii sunt mai uituci, așa că îmi poți da un semn atunci la adresa de mail - iliescuemil87@yahoo.com
Sărbători fericite!

Mulțumesc pentru aprecierea acestui text, care, deși nu are decât un subiect simplu, firesc, mi-a scos peri albi până să găsesc cadența rimelor în proză.
Cu prietenie, vă urez \"Sărbători binecuvântate\"!
Emil Iliescu

Anni-Lorei, îți mulțumesc pentru încurajări! Așa este, noi, bărbații, când e vorba de sarcini casnice, găsim întotdeauna refugiu unde nu te gândești. La mine a fost să fie pânza unui păianjen!
Sărbători fericite!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Într-adevăr, fără ființa iubită lângă noi, suntem ca o pasăre cu zborul frânt! Ființăm într-o dimensiune în care nu ne mai regăsim parcă locul și singura funcție la care mai putem \"candida\" este cea a neființei. Care, în fond, ne aparține, pe rând, fiecăruia dintre noi...
Poetul își trăiește clipa într-o lume caducă, uneori opresivă, în care pentru a fi siguri că mai existăm trebuie să ne creem o dublură, virtuală, și atunci ne tragem la xerox propria identitate.
Sau putem, aidoma adepților lui Bachus, să ne înecăm uitarea într-un creuzet de licori. Dar niciunde nu vom găsi ființa care lipsește sufletului nostru.
Și, atunci, singura cale de a o atinge este scrisul. Astfel, Poezia devine un alter ego rafinat, abscons, indicibil, singura poartă spre fericirea pierdută...
Sărbători fericite!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Pârvescu, întotdeauna trecerea și semnul d-voastră îmi fac plăcere și mă onorează!
Sărbători cu pace sufletească!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Întotdeauna între doi îndrăgostiți există o întindere de ape. Fiindcă numai acolo, în mijlocul mării sau al furtunii îți poți da seama de profunzimea sentimentului celuilalt.
Eminescu spunea atât de frumos: \"Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecând-o\". Într-adevăr, numai marea îți poate reumple sufletul de mister, păstrându-i în același timp amprenta de neconfundat...
Chiar dacă între Ea și El se întinde un gol primordial, acest gol poate fi umplut cu amintiri, cu scrisori vechi recitite, cu batiste parfumate, ce te pot duce proustian spre alte vremi...
Întotdeauna, există între zborul pescărușilor și dansul delfinilor un suflet care așteaptă...
De ziua ta de naștere, \"La mulți ani, Maria\"!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andrei, tu ai toată viața înainte, iar talentul îți este împlinit! Așa că nu trebuie să-ți faci griji! Până la 58 de ani n-am scris decât sporadic, poezii pentru doamne și domnițe ( ca orice român-poet). Primul text de proză l-am postat pe acest site în 2008. Cum timpul pentru unul ca mine este prețios, încerc să ard etapele trecute, în care muzele încă mai dormeau sub griful chitării mele sau în spatele rimelor versificate. Mulțumesc pentru semnul lăsat!
Cu prietenie, Emil Iliescu
PS. - O singură promisiune trebuie făcută penei tale - că nu o vei lăsa nicicând uscată!

D-le Cornescian, în astfel de vremuri imaginarul și realul erau vălul sub care existența își împlinea lucrarea. Vă mulțumesc pentru că stăruiți asupra textelor mele cu atenția celui ce știe cât de grea este croiala hainei cuvântului.
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Vișan, ați sesizat deja similitudini între destinele personajelor asupra cărora va plana un greu blestem. Ele își duc crucea, căci de la naștere o primim în dar. Depinde numai de noi cât de ușoară o vom face cu faptele noastre...
Am corectat greșeala, mulțumesc mult!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un text de suflet, într-o zi de sărbătoare a sufletului...
Parfumul cuvântului adie printre sintagme și ele, docile, se așează în pagină, fie că este vorba de Floriile mirenilor, fie de cele ale rasoforilor. Fiindcă lumea Bunului Dumnezeu se întinde și peste cei păcătoși și peste cei sfințiți. În grădinile din preajma caselor noastre primăvara zburdă ca un mieluț ce vede pentru prima dată cât de multicoloră este lumea ce-l înconjoară. În grădinile din spatele trapezei vreunei mânăstiri primăvara se ascunde în bulbii florilor, răsărind odată cu toaca și aplecarea Vecerniei spre Lumina Lină. Peste tot însă, Floriile, Întâmpinarea Domnului, se fac cu bucurie în suflet, cu arcuiri de finic și salcie pletoasă. Să ne bucurăm, deci, azi, noi cei care peste câteva zile vom văduvi moartea de trupul de-a pururi viu al Mântuitorului lumii acesteia!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Vișan, modul exhaustiv, în care ați comentat proza mea, posibilele filiații epice, sunt dovezi că ați intuit perfect dramatismul acelor întâmplări din niște vremi în care poezia era regină. Inițial, promisesem prietenului meu, Doru Iconar, un text despre Ulița lupilor din Clujul lui drag. Dar m-am văzut în imposibilitatea de a plasa în orașul transilvan acțiunea ce-mi umbla prin minte ca un bărzăune. Mi-am zis că firul epic s-ar mula perfect pe trăirea creatorilor de vers din timpul marelui Will. Asta însă m-a obligat ( mare chin, recunosc!) să abordez și eu în oarece rimă și ritm cursivitatea textului. Dacă am reușit, m-aș bucura mult! Oricum, proza nu se termină aici, ar mai fi ascunse prin ungherele camerei mele vreo două părți...Sper să le descopăr, fiindcă niciodată nu am scris un text până la capăt, pentru ca apoi să-l postez. Ele au crescut din partea întâi, până ce am simțit că cercul trebuie să se închidă. Mulțumesc pentru vorbele minunate și pentru citire!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, ulița ta din Cluj m-a frapat prin rezonanța numelui. De aceea ți-am promis că voi scrie o proză cu acest titlu. După cum bine știi, orice potecă din pădure poate da într-o uliță de sat...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Este de admirat acribia, filtrată printr-un filon umoristic, propriu d-lui Alex Ștefănescu, atunci când este vorba de \"subliteratură\". Cred, însă, că nu autorii sunt cei care poartă în primul rând marea vină a apariției unor astfel de \"producții\" literare. Fiecare truditor al cuvântului încearcă să prezinte cititorului rodul plăsmuirilor sale. Și, de obicei, subiectivismul este vălul lui Maya, cel ce ne împiedică să vedem aspra realitate a rodului muncii noastre. Dacă acesta este acoperit de ridicol și non-valoare, de vină sunt doar editurile. Se spune - cât este de tragică această sintagmă ! - că azi poți publica orice, dacă îți susții financiar volumul...
Eu cred că aici este esența problemei, iar cei care includ în planul lor editorial astfel de creații sunt primii care ar trebui să roșească. Din păcate, o mare parte a literaturii acestor ani a devenit volens-nolens \"literatură de sertar\". Pe care, la fel de tragic, o descoperi la târgurile de carte, aruncată neglijent în coșul producțiilor \"la hectar\" cu preț modic de câțiva lei umili.
Prezentarea succintă a acestui mic compendiu este făcută cu profunda implicare a omului și criticului Tudor Cristea, fiind un semnal de alarmă pentru sutele de ucenici în ale condeiului care dau viață acestui site.
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Tomescu, vă mulțumesc pentru că sunteți aproape de scrierile mele. Chiar dacă ați lipsit, oricând prezența d-voastră pe pagina mea este o onoare pentru mine. Muzicalitatea trebuia respectată, fiind vorba despre o perioadă când lumea gândea și trăia în versuri...
Cu prietenie, Emil Iliescu