Elisabeta Gîlcescu

Ce iarnă geroasă și multă zăpadă Avea să se-aștearnă pe umila stradă, Iar eu colindam pe gerul năpraznic, Pentru o zi, la vite, eram pusă paznic. Le număram, dar cine mai știe Câte treceam pe-o

Dacă există un compromis între pasiune, iubire, tandrețe, de ce n-ar exista și între ură, revoltă, mânie... Că este nevoie, poate că mai mult ca oricând, de cedări și eliberări, de renunțări și

Bătuți de ploi, de griji și de nevoi, uscați de arșiță, cu așezări făcute scrum, ei, bieții țărani, supraviețuitori... Ce le-a rămas? Să tânjească după-un boț de mămăligă sau după o bucată

Oricât aș fi de inspirată Să-ți fac și ție pe plac, Muza mea e măritată, Spre alții ea s-a îndreptat. Și azi mă rog să mai revină, Măcar în trecere pe-aici, În minte să-mi facă lumină Să-mi

Ura nestinsă și neîmpăcată E atât de-nflăcărată Și, mai nou, e ațâțată De cei ce n-au putut vreodată Să fie printre cei dintâi Sau să aibă-un căpătâi. O să ajungem precum câinii, Să ne

Cel care vine și cel care te primește Într-o țară cu milioane de oameni, Unii vorbesc engleza, alții românește, Până la urmă te îmbogățește Cu mulți prieteni, ce-ți devin semeni. Printre atâtea

Pe o cale cam îngustă Ei cu multă trudă ajung, Și sfârșesc totul prin luptă, Prin strădanii, trag la jug. Iară unii au cărarea Mult mai largă și aștepți C-o să termine lucrarea La calendele

Ce cacealma și este groasă, dar e peste tot și cui îi pasă, poate că de asta suntem în delir, după falsul vocii și tot ce-i febril..., cu străluciri și vorbe scurte și toți ortacii vin

Era într-un tren, fără să știe încotro se îndrepta. Nu era singură. Era cu cei dragi, îi știa cu ea,în același tren, îi simțea, dar nu-i putea vedea. Ceva o îm- piedica, poate vălul de pe minte,

La Ei mi-e gândul și mi-e greu Că am plecat de-acasă, Și i-am lăsat pe amândoi Cu lacrimi grele-n poartă. Acum e însă prea târziu Să mă întorc acasă, Că am pierdut tot ce aveam, Eu l-am

Întins e pământul în lung și în lat, Cu case-nșirate și dealuri bogate, Cu garduri înalte și porți de cetăți Și drumuri de țară cu dale pavate. Întins e pământul în lung și în lat, Cu flori la

Pedepsiți suntem cu toții, Să ajungem pe pământ, Să trăim, să ne-ngropăm morții, Să rătăcim ca frunza-n vânt. Pedepsiți suntem cu toții, Să ne naștem din dureri Și să stăm în dosul

Ce triști și cuminți sunt bieții părinți... Tu n-ai timp să-i alinți și nici să-i accepți bătrâni și-nțelepți. Prin ei tu te vezi și nu poți să crezi că o s-ajungi tot ca ei... Ei încă

Să am puterea s-o opresc din zbor, să-mi fie alături, fără capul în nori, s-o țin o clipă de mijloc, ușor, s-o fac să renunțe la tot și la toți, alergându-ne printre miresme de flori, să fie cu

Atâtea frunze și atâtea flori Apar în miez de primăvară, Cu o paletă de culori, De dimineață până-n seară. Și când petale se desprind, Cad rând pe rând, tot câte una, De vreau în palmă să le

Pe vremea aceea, să ai un penar mai acătării, era lucru rar. Copiii se-adunau și se minunau, iar unii puneau un cadou în penar... Printre creioane, un toc cu peniță, strălucea o

Ce transformări nedrepte aduce vremea, Când chipul-ți pare tot mai trist, Că fiecare neîmplinire, pe fața ta s-a-ntipărit. Oglinda ce odinioară ți-era atât de dragă, Și-ți răspundea de fiecare

Din căderi toți învățăm și mai puțin din urcușuri, oricât am vrea să prosperăm, noi dăm și peste derdelușuri... Și ne julim, și ne lovim, cu capul dăm iar de tavan, și buimăciți, când ne

Să ne întoarcem în copilărie Acum, când nu e prea târziu, Că poate mâine n-o să fie O zi cu apă în pustiu... Să ne întoarcem în copilărie Acum, când nu e prea târziu, Că poate mâine o să

Să simți pământul, să-l întorci, să-i dai o față nouă, să-l semeni și apoi s-o iei de la capăt, să-l muncești, să-l hrănești, ca să dea roade bogate. Și să te rogi să plouă mărunt, să-i presari

Să-ți pară rău că ai pierdut Ce te-a legat de un trecut Sau după-un gând ce te-a durut, Sau poate că ți s-a părut... Să-ți pară rău după-un sărut, Că n-ai știut că-i prefăcut, Dar tot l-ai

Citesc apoi și prin ziare Atâtea strigăte de disperare. Ei cred că pe aici găsesc Ajutor pentru a lor salvare... Alții scriu că-s stresați, C-au rămas îndatorați... Sunt atâția nefericiți, Cu