Străine

Cel care vine și cel care te primește Într-o țară cu milioane de oameni, Unii vorbesc engleza, alții românește, Până la urmă te îmbogățește Cu mulți prieteni, ce-ți devin semeni. Printre atâtea etnii, trăiești în armonie, Și ai uitat de copilărie, De cei de-acasă, lăsați în poartă, Cu bătrânețea și cu ce soartă... Dar simt bucurie, știindu-te bine, Deși mulți îți spun, pe aici, Străine... Se laudă cu rudele de departe, Dar totul e până la râvnita parte... Vor să le lași lor bucata De pământ, rămasă de la tata. Că tu, acolo, ai de toate Și te înfrupți din multe bucate... Nimeni nu știe ce greu o duci, Cât muncești ca să apuci Un loc mai în față, pe scara vieții, Și te trezești în toiul dimineții...