Compromisuri
Dacă există un compromis între pasiune, iubire, tandrețe, de ce n-ar exista și între ură, revoltă, mânie... Că este nevoie, poate că mai mult ca oricând, de cedări și eliberări, de renunțări și
EGElisabeta GîlcescuCameleonul
Și cu cât îl cunoști mai bine, cu atât îl vei înțelege mai puțin. Și cu cât este mai erudit omul, cu atât este mai ascuns și mai înverșunat. Face calcule, țese intrigi... Este prins și dependent de
EGElisabeta GîlcescuChinurile Veronicăi
Doamne! Nu poate să doarmă, inima-i bate prea tare... Și după pastile antistres și de dormit... Poate că nu mai apucă ziua de mâine... Are o stare..., se simte urmărită..., parcă cineva vrea să o
EGElisabeta GîlcescuȘi iar flori...
Și an după an s-au desprins rând pe rând din pomul ce a dat roade, și flori multe s-au adunat, și pe care le-am păstrat ca pe niște icoane sfinte de care-mi aduc aminte; le admir și le
EGElisabeta GîlcescuStrăine
Cel care vine și cel care te primește Într-o țară cu milioane de oameni, Unii vorbesc engleza, alții românește, Până la urmă te îmbogățește Cu mulți prieteni, ce-ți devin semeni. Printre atâtea
EGElisabeta GîlcescuValea Plângerii?
Era minunat! Ca-n poveștile lui Creangă... Iernile adevărate, cu multă zăpadă... Și glasurile noastre, vesele, Răsunau până departe... Pe derdelușurile din fața porții, Pe pârtiile de pe
EGElisabeta GîlcescuElogiu iubirii
Mișcător și înălțător acest elogiu adus iubirii! Și piatra s-ar sfărâma în bucățele și-ar da drumul lacrimii să se prelingă la auzul acestei ode înălțate de tine. Și muntele, cu crestele zvelte,
EGElisabeta GîlcescuVânt de primăvară
Se simte miros de primăvară și aici. Soarele își caută loc să pătrundă cât mai aproape de suflet și să se poată oglindi în voie în apele lui limpezi și cristaline, și nu va lăsa ca întunericul
EGElisabeta GîlcescuLa oglindă
Cele două inimi care au pus stăpânire pe ea erau într-o întrecere continuă și au istovit-o. Una o trăgea spre întuneric și înșelare iar cealaltă îi aducea lumină și pace în suflet. Lupta era aprigă
EGElisabeta GîlcescuVălul
Era într-un tren, fără să știe încotro se îndrepta. Nu era singură. Era cu cei dragi, îi știa cu ea,în același tren, îi simțea, dar nu-i putea vedea. Ceva o îm- piedica, poate vălul de pe minte,
EGElisabeta Gîlcescu