Și iar flori...

Și an după an s-au desprins rând pe rând din pomul ce a dat roade, și flori multe s-au adunat, și pe care le-am păstrat ca pe niște icoane sfinte de care-mi aduc aminte; le admir și le privesc mirată și acum ca altădată, că din anii ce s-au scurs și pe care i-am parcurs, au răsărit mii de flori în alese culori, care-mi zâmbesc și mă-nveselesc, le strâng la piept și tot aștept să-mi lumineze gândurile, să mă dezmierde, să mă inspire, și le adun armonios în buchetul meu frumos, în culorile speranței și dorinței de viață.