Poezii

Stau trist pe pajiștea întinsă cu mii cuvinte care țin să se usuce, că nimeni n-are timp să le ude rădăcina cu strop de rouă caldă dar am pus cruce, acum, la răscruce, și las o floare, chiar

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

\"Christos a înviat!\" am spus în noaptea de-nviere și eu, și tu, apoi, am dus, lumina la morminte. Că Cel ce a-nviat din morți ne-a dat și o speranță,

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Trec anii, trec... Și câți or să mai treacă... prin părul tău se joacă, pe fața cea brăzdată și încercănată, că-s grei și-i duci în spate, lăsând dâre-nșirate de multe nestemate. Trec

EGElisabeta Gîlcescu

0

1

Pe o cale cam îngustă Ei cu multă trudă ajung, Și sfârșesc totul prin luptă, Prin strădanii, trag la jug. Iară unii au cărarea Mult mai largă și aștepți C-o să termine lucrarea La calendele

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Dincolo vor să-și păstreze bogăția și averea, de-aceea vor să-ntemeieze cavouri impunătoare ca să tulbure vederea celor săraci cu duhul... Pe cruci imense, strălucitoare ei scriu cu litere de

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Pe vremea aceea, să ai un penar mai acătării, era lucru rar. Copiii se-adunau și se minunau, iar unii puneau un cadou în penar... Printre creioane, un toc cu peniță, strălucea o

EGElisabeta Gîlcescu

0

9

Am vrut să urc în pomul sub care am stat atâta, dar creanga a fost prea șubredă să mă țină și iar am ajuns jos... Am mai încercat și a doua oară și s-a rupt o altă creangă... Și acum o să

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Ura nestinsă și neîmpăcată E atât de-nflăcărată Și, mai nou, e ațâțată De cei ce n-au putut vreodată Să fie printre cei dintâi Sau să aibă-un căpătâi. O să ajungem precum câinii, Să ne

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Să-ți pară rău că ai pierdut Ce te-a legat de un trecut Sau după-un gând ce te-a durut, Sau poate că ți s-a părut... Să-ți pară rău după-un sărut, Că n-ai știut că-i prefăcut, Dar tot l-ai

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Mă cuprind iar amintiri De cei ce mi-au dat viață, Și-i port în suflet azi ca ieri, Cu-a lor pildă și povață. Și mai cred în primăveri, Să le-adun, să-mi povestească, Să-mi fie alături, azi

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Din căderi toți învățăm și mai puțin din urcușuri, oricât am vrea să prosperăm, noi dăm și peste derdelușuri... Și ne julim, și ne lovim, cu capul dăm iar de tavan, și buimăciți, când ne

EGElisabeta Gîlcescu

0

1

Unde suntem noi, Rupți unii de alții Și de când nu ne-am văzut frații? Unde suntem noi, Rupți de realitate, Prinși în mediocritate? Unde suntem noi, Fără timp, fără speranță, Fără-acea

EGElisabeta Gîlcescu

0

2

Există această altă lume; în față-s chipuri zâmbitoare, în spate-ți poartă dușmănie și săgeți ucigătoare... Există această altă lume; care pozează-n mielușei, ferește-te și

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Atât de jos, atât de adânc, M-așteaptă proaspătul mormânt, Acoperit de asprul pământ. Se-aud iar suspine. Ai mei stau și plâng... Stau tăcuți la al meu căpătâi. Vorbesc în șoaptă despre

EGElisabeta Gîlcescu

0

1

Apropie-te acum, nu-ți fie teamă, Sunt printre sfinți, mă rog la icoană. Apleacă-te acum, sărută pământul, Cu zâmbetul tău dezmiardă văzduhul. Ridică-te acum, pune mâna pe cruce, Iubirile mele

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Coroana cu spini pe cap ei i-au pus Și nu au știut că soarele a apus Pentru o clipă, și s-a răsvrătit, Că, pe El, prea puțini l-au iubit. Dar când au văzut ce mare potop S-a abătut peste ei și

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

O zi de vară, fierbinte, Când cerul s-a îmtunecat, Vântul sufla din ce în ce mai tare, Iar îngerii s-au întristat... Au plâns întruna și vor plânge, Că am uitat de cele sfinte, Și nu ne-am

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

În ziua aceasta, de Florii, Mă-ntorc cu drag acasă Și-n poarta casei vreau să pun O salcie pletoasă. Și de o fi adevărat, Minuni să facă-n casă, Atunci așterne-n prag și tu O salcie

EGElisabeta Gîlcescu

0

1

Între cer și pământ e el, pașnic, visător, plin de zel, este omul cu privirea la cer care urmărește norul cel stingher, cu privirea mereu ațintită spre zări, peste culmi, în depărtări, spre

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Când am ajuns la Târgu-Jiu, Era noapte, era târziu... Am întâlnit o bătrânică Cam scundă, chiar pitică... Purta sacul greu al vieții, Mai ales, al bătrâneții. Erau mulți și a uitat Câți ani

EGElisabeta Gîlcescu

0

2

Citesc apoi și prin ziare Atâtea strigăte de disperare. Ei cred că pe aici găsesc Ajutor pentru a lor salvare... Alții scriu că-s stresați, C-au rămas îndatorați... Sunt atâția nefericiți, Cu

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Să simți pământul, să-l întorci, să-i dai o față nouă, să-l semeni și apoi s-o iei de la capăt, să-l muncești, să-l hrănești, ca să dea roade bogate. Și să te rogi să plouă mărunt, să-i presari

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Să-nduri mizeria, umilința, Batjocura să-nduri, dojana, Să-nduri și frigul de afară, Să-nduri jigniri și vorba aspră, Ce cad ca trasnetul pe ape... Să-nduri o clipă de iubire Ce se prăvale

EGElisabeta Gîlcescu

0

0

Bunica stă acum în prag, Și-așteaptă îndurerată, Privind în van, cu ochii-n larg, Să vină vreo nepoată. Stă sprijinită de-un baston Și pașii greu

EGElisabeta Gîlcescu

0

0