Trec anii, trec...

Și câți or să mai treacă...

prin părul tău se joacă,

pe fața cea brăzdată

și încercănată,

că-s grei și-i duci în spate,

lăsând dâre-nșirate

de multe nestemate.

Trec anii, trec...

Și câți or să mai treacă...

și încă mai poți schimba

sau îndrepta ceva,

când ai de partea ta

timpul prețios

și-un gând nesățios,

frumos și sănătos.

Trec anii, trec...

Și câți or să mai treacă...

și haina-i zdrențuită,

prea des fu peticită,

dar azi ai înnoit-o

și ai înflorit-o

cu flori de primăvară;

ești fericită iară.

Trec ani, trec...

Și câți or să mai treacă...

să nu îi irosești

și nici să-i socotești,

că din fiecare

an scăldat în soare,

ai o amintire

sau o amăgire...

Comentarii (1)