Poezie

Pomul vieții

1 min lectură·3 aprilie 2010

Mediu

Am vrut să urc în pomul

sub care am stat atâta,

dar creanga a fost prea șubredă

să mă țină și iar am ajuns jos...

Am mai încercat și a doua oară

și s-a rupt o altă creangă...

Și acum o să stau

și o să privesc de jos,

să admir crengile rămase

și să nu-i pricinuiesc dureri,

tristeți și pierderi...

că e păcat de frumusețea lui

și poate în timp se maturizează

și poamele lui vor fi bune la gust,

căci e obligația pomului

să-și apere roadele

până la maturitate,

când vin alții să le culeagă

și pomul singur va rămâne...

și nu se știe pentru cât timp.

002.476

Elisabeta Gîlcescu. “Pomul vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13935574/pomul-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.