Poezie

Cel Mai Mare Sfânt

1 min lectură·28 martie 2010

Mediu

Coroana cu spini pe cap ei i-au pus

Și nu au știut că soarele a apus

Pentru o clipă, și s-a răsvrătit,

Că, pe El, prea puțini l-au iubit.

Dar când au văzut ce mare potop

S-a abătut peste ei și popor,

S-au rugat să le ierte păcatul,

Era prea târziu, murise-mpăratul...

Cerurilor și pământurilor,

Al izvoarelor și al grânelor...

Și pedepsiți am rămas de atunci,

Să ne zbatem, să muncim pe brânci...

Și pedepsiți vom fi în veci,

Până-om simți picioarele reci,

Și vom ajunge cu toții-n pământ

Judecați de Cel Mai Mare Sfânt.

Că dacă trăia și El lângă noi,

N-aveam parte de-atâtea nevoi,

Nu cerșeam și nu dușmăneam,

Trăiam în pace cu toți, ne iubeam...

002.357

Elisabeta Gîlcescu. “Cel Mai Mare Sfânt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13934858/cel-mai-mare-sfant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.