Poezie

Un dar de la bunica

1 min lectură·25 martie 2010

Mediu

Bunica stă acum în prag,

Și-așteaptă îndurerată,

Privind în van, cu ochii-n larg,

Să vină vreo nepoată.

Stă sprijinită de-un baston

Și pașii greu și-i trage,

Ca să ajungă la oblon

Și să privească afară.

Că-i mult de când n-a mai trecut

Pe-acasă vreo nepoată,

Și merele-au trecut acum,

Și prăjitura-i coaptă.

Anii se duc tot mai greu,

Și nimeni nu mai vine,

Bunica caută un leu,

Să-și cumpere o pâine.

Și ai venit la ușa ei,

Dar ușa e închisă,

Bunica nu e-n calea ta,

Ea s-a pierdut pe-o prispă.

Acolo ea te aștepta,

Și cu durere-n suflet,

A mai putut rosti ceva:

„Nepoată, nu mai plânge!

Găsește cheia de sub preș

Și intră în cămară,

Să guști dulceața de cireș,

Că-i dulce, nu-i amară.

Iar în dulap e un sertar,

Să-l tragi și printre haine,

Tu vei găsi un calendar,

Un mic album și-o carte.

Cu lacrimi eu am însemnat

Cu rugăminți în noapte,

Și fi-vă darul minunat,

Al meu, pentru nepoate.\"

002.414

Elisabeta Gîlcescu. “Un dar de la bunica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-gilcescu/poezie/13934443/un-dar-de-la-bunica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.