elis ioan

leonard, o coincidenta intradevar, lucrurile astea se mai intampla :) multam de trecere

aida, tu esti prima oara pe pg mea. excluzandu-l pe zabet si boba, din cand in cand (cred ca mai era cineva dar am un lapsus, scuze) majoritatea foloseste fotografiile altor oameni si de multe ori in mod gratuit pt ca nu aduc nimic nou textului. de putine ori se vede cand cineva incearca sa faca un tot fotografie (a oricui dar care se suprapune perfect unui text) si poezie, iar in limitele decentului mi se pare suficient de bine. eu ma aflu intre 2 lumi poezie si fotografie (sub orice mod s-ar intampla asta). nu este o vizuala ce am facut eu (am precizat deja in corpul textului), poate mai mult un protest pt ca s-au demonetizat cumva si aici ai dreptate.

ceea ce fac eu este un preambulul pentru o pagina de fotografie pe care va invit sa o vizitati. este o introducere pentru un artist prin care il raportez la mine. pt asta e linkul pt a face singuri o calatorie care sper sa va fie placuta.
poate nu este o dovada de originalitate este o oboseala o sfarseala o inmormantare pe propria pagina. si macar pt a vedea ceva sau altceva dati un click aici

http://www.neverends.net

in speranta ca m-am facut cat de cat inteleasa iti multumesc pt semn :)

linkul era spre vast-touched/ acum ar trebui să meargă. mulțam pt n - corectat typo și mulțumesc pt comentariu. când ies din tristețe zic :)

rezum doar pt ca e seara si sunt obosita, dar voiam neaparat sa las semn.

e un text bun, curgator, nedantelat, greu. un text care merita comentat mult mai atent decat categorisirea mea de acum. ciudat, un text in care gasesc multa incrancenare si totodata resemnare/acceptare/previziunea mersului si multa forta cumva. ciudat zic, pt ca tu ai o melodicitate aparte. aici gravitatea se desfasoara pe alte note. mi-a placut

ai dreptate. am fragmentat textul in zoom out/zoom in, pt ca asta este pana la urma. sunt intr/adevar doua fragmente diferite, dar momentan am nevoie de o gura de aer de aceea le-am adunat intr-unul singur. iti multumesc pt semn pt apreciere si pt ca esti pe aici, in general. :)

nu poti stii niciodata femeile altora, poti vedea doar prin ochii privitorului si acolo nu e intotdeauna realitatea, zarrra :) remarc primele 2 versuri ale strofei 2, lista cu defecte nu imi place (si ceva constructii pretioase/greoaie - triste in imperfectiune, o pendulare intre medii care nu e neaparat benefica buton/curgerea raului.)

cu apasarea ta pe butoane si maktub mi-am amintit de ceva :)
http://www.photo.net/photodb/photo?photo_id=5382473

emil, multam si mie tot partea aceea imi place :)
pacala, crezi tu?!:) intotdeauna mi-am dorit sa am casa in spate.

multumesc pentru interpretare. intr+un fel ai intuit corect. doar iubitul ramane constantul care ma traverseaza prin mine/poem.

\"știu că infinitul e bolnav acolo cu tine. mă lași să-mi imaginez că suntem nemuritori. nu mă pot obișnui cu timpul acesta numai al tău. rămân într-o toamnă oarecare. nu mă pot obișnui.\"

o imagine repetată la infinit, un timp înghețat. toate au timpul lor și noi timpul nostru în ele. restul e doar trecerea. durerea. un cârlig prins de piele în care pendulezi suspendat. timpul îi aparține întotdeauna lui. el știe ordinea anotimpurilor.

semn de regăsire, ioana :)

mă bucură faptul că tu reușești să vezi un stil. asta înseamnă că mă definesc într-un fel, ceea ce e bine. cadrele sunt încercarea de a mă reda atunci când nu am aparatul, așa cum bine ai văzut. îți mulțumesc de trecere și semn.

flatata sunt. tema de epigrama nu am mai fost. bun. deci ma citeste si pe mine cineva :)

un text linistit pictural. mi-a placut

mie imi place textul tau. este unduios are o senzualitate cuminte si frumos arcuita.

multe expresii de reținut, o realitate ca o vrăbie lovita de un zid de sticla. vezi totul. nu poti face nimic. un text cu substanță osoasă, care mi-a placut.

nu recunosc nimic decât cronica bună a lui traian :)

așadar

razvan si maria, va multumesc pentru felul in care ati perceput poema, pentru abandonare si mari.

iti multumesc pentru trecere, asa e cateodata...doar visul

textele mele sunt ghemuite, de aceea comentariul tău lung le face să se arcuiască și pe mine prin ele.:) îți mulțumesc pentru comentariul atent și, în mod special, pentru felul cum ai lăsat să ajungă la tine poema.

alina livia lazar scrie mai rar, dar la fel de bine. un poem care doare, sfasie, il citesti pe nerasuflate si cand il termini il iei de la capat, cam ca ultima strofa... asa :)

caci doar am declarat public ca iubim la fata frumoasa. broblem?! :)

http://www.badorgood.com/detail.php?id=79800