Poezie
tifon steril
1 min lectură·
Mediu
știu unde ești mă întorc mă răsucesc tremur tu îngropi florile eu stau deasupra mea nu am nevoie să văd nimic mă citești după riduri sunt un culoar lung pe care moartea își numără pașii
sub mine nimic
în ochii mei nimic
îți repetă numele
credeam că ești Dumnezeu dar nu a mai rămas
in afara de carne cu fiecare rostire numele tău mă sfințește treci peste mine ca un tifon steril peste o rană
024284
0
linkul cela nu îmi arată decât o listă...:(
prima parte e puternică, poziționarea deasupra ca lipsă a garanției vreunei perenități. e trist aici, elis, dar m-ai obișnuit așa. repetiția ca încercare continuă bucură măcar auzul.
și ar mai fi \"wanted\" în subtitlu