bathwater

Nu am înțeles de ce lași “apa să curgă pe scări”, poate pentru a studia psihologia panicii vecinilor.
Scufundarea ta o percep ca o abandonare în realitatea vâscoasă, cleioasă și murdară, un fel de fatalism existențial pe care îl purtăm toți ca un stigmat în noi.

curgerea apei echivaleaza cu dorinte nestavilite care acum pot iesii in lume.apa ta de la robinet nu are gust de clor ci de sare, ca o mare
si vine de undeva de departe, la un tarm care, in momentul acesta, esti tu.scufundarea este o retragere dar si o contopire cu acea apa.
frumos poem

razvan si maria, va multumesc pentru felul in care ati perceput poema, pentru abandonare si mari.

apele spală tot
acesta e un adevăr
oamenii aleargă înspăimântați
cu adevărul pe urme
același care te ține
curat

mi-a rămas timp doar cât să încui ușa să închid apa
mă scufund și încă te aud