Poezie
suicide
1 min lectură·
Mediu
în ziua aceea am tăcut. mi-am ordonat lucrurile ca și când mi-aș fi prins viața în insectar. sub noi morții creșteau mari mari mari burțile li se umflau noaptea tu mă invitai la dans. pantofii mei găureau pământul atâtea găuri iubite atâtea și nimeni nu găsește drumul spre casă.
un timp perfect pentru a muri. nu se mai vede nimic. doar crucile din hrana asta mușcăm amândoi.
închid ochii. visez. tu îmi privești mâinile. tremură. niște păsări în colivie se ciocnesc de gratii ca de propriile oase. nu iubite nu fumul ăsta îmi umple plămânii. amețesc.
te iau cu mine te iau cu mine
tu nu mă auzi deci nu exist
un timp perfect pentru a muri. nu se mai vede nimic. doar crucile din hrana asta mușcăm amândoi.
închid ochii. visez. tu îmi privești mâinile. tremură. niște păsări în colivie se ciocnesc de gratii ca de propriile oase. nu iubite nu fumul ăsta îmi umple plămânii. amețesc.
te iau cu mine te iau cu mine
tu nu mă auzi deci nu exist
003.051
0
