om fără ceas

timpul meu se măsoară în absențe iubite carnea mea capătă semnele sării nu mă salva de mine nu îmi e bine dar încep să cred că orice ating moare că trebuie să privesc lumea printr-un ochi imens să îi pun zid de sticlă

adorm cu genunchii la gură mă întorc în burta mamei acolo pot deschide pleoapele fără să îmi fie teamă lichidul amniotic mă orbește mă nasc cu tine de mână așa am văz

dragostea mea e un copil cuminte care își iubește jucăriile stricate păstreză capul păpușii lipsa trupului o scoate în văzul lumii dar tu iubite mă atingi fără să îmi pierd conturul



photo by elis ioan