cu unul în minus

Durerea unei vieți care a uitat să înceapă atunci când lumea toată își recăpăta speranța printre cetinile prevestitoare de renaștere, iar paternitatea sta ascunsă într-un birou din camera alăturată ieslelor din care începuse o prăbușire în poezia numărătorilor voit greșite.

Remarc frumusețea tristă a „un grângurit mi se înghesuie în palmă”!!!

Cu drag,
Constantin

Poem ca un țipăt, cuvintele au tăiș de cuțit, străpung depărtările și ajung în inima cititorului. Mijloacele expresive sunt bine dozate, au de îndeplinit un rol greu și foarte clar, cel al punerii în abis. Mi-a plăcut mult. Fantastică \"prăbușirea dintr-o dimineață în alta\".

Sincer sa iti spun, la o prima citire m-a lovit o imagine din-aia romantica de genul: doua fete strangand in brate niste brazi care incep sa se ingalbeneasca si plangand nevoie mare dupa ei. Idee care mi-a placut.

La o a doua citire, am lasat la o parte abureala aia romantica, trecuta si prea sentimentala si m-am gandit ca acele mame si acei copii nu sunt pusi aici neaparat la sensul propriu, de fiinte-umane, ci chiar si de simboluri.
sau bat eu campii:)

Mi-a placut mult intrebarea retorica de la inceput, este o fraza care te face sa meditezi daca ai starea necesara.

Toate cele bune, ne mai citim!

Constantin, câteodată mă întreb cum poți vedea atâtea. așa este. a uitat să înceapă. îți mulțumesc

Tamara, îți mulțumesc că ai văzut țipătul de lângă bradul de Crăciun și că ai lăsat să ajungă ceva în tine.

Dana, mă bucur că ai renunțat la prima citire și că ai avut răbdarea de a trece la a doua. ar putea fi și simboluri, dar sunt doar mame care au

elis, chestia cu copiii morti e ceva pur feminin in poezia moderna, peste care dai destul de des. ideea este ca intalnesti imaginile de genul mult mai bine puse-n jug pentru ca nu prea se leaga de restul textului. e ca o fragmentare. textul ar arata la fel de bine si cu si fara primul vers. eu as renunta la el.

subtitlul este personale. eu scriu despre o realitate personala din pacate, pe care nu ti-as dori sa o traiesti. sunt de acord ca ar arata mai bine fara primul vers, dar acela are importanta lui strict pt mine. nu stiu cum arata poezia despre copii morti, eu stiu cum arata realitatea cu ei.

in alta ordine de idei, multumesc. cred ca e prima oara cand esti aici si ma simt onorata, critica ta este cat se poate de pertinenta, iar in alte circumstante probabil as fi modificat pt ca parerea ta conteaza. astept circumstanta aceea :)