Poezie

Aisberg

1 min lectură·15 decembrie 2006

Mediu

diminețile mele sunt din ce în ce mai albe îmi privesc mâinile tremură

sunt doar reflexia mea într-o apă necurgătoare

un timp frânt în tine

îmi număr tăcerile niște pești mari argintii lucioși

mâinile îmi rămân goale o deznădejde mă așază pe țărm

mă acopăr cu noroi am trup din trupul tău

orice ardere își capătă sensul

tu îmi ești nordul oricum te miști mâna mea se întinde după tine

085.670

Despre aceasta lucrare

Autor: elis ioan
Tip: Poezie
Cuvinte: 70
Citire: 1 min
Versuri: 8
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

elis ioan. “Aisberg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elis-ioan/poezie/220358/aisberg

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

EP emilian valeriu pal✓15 dec. 2006

Cind esti aproape de polul magnetic nu functioneaza nici o busola. Faina ideea de trup busola cind ratacesti pe o banchiza de gheata.

IP Ioana Petcu✓15 dec. 2006

dar in sesnul bun al expresiei. elis, remarc in special pauza aia, ca un loc gol, ca un cuvint necuvintat, ca o existenta lasata in deschidere-absenta. in rest textul are imagini inedite si ii sade bine asa. spor de vineri!

FH Florin Hălălău✓15 dec. 2006

Remarc în mod special ultimul vers.

CC Constantin Codreanu✓15 dec. 2006

Repetiția „mâinilor” stârnește un crâmpei de „Nokia-connecting people”:), întinderea ta spre ea, spre Nordul tău de care te separă atâtea tăceri neîmpărtașite.
Arderea dă pasiune și purificare, deși, fără ultima parte din text, putea avea și o conotație discretă de uitare, sfârșit, transhumanță spre Sud. Așa, însă, e o declarație de dor chinuită de suspans...

Cu drag,
Constantin

AS Adela Setti✓15 dec. 2006

\"tu îmi ești nordul oricum te miști mâna mea se întinde după
tine\"
Îmi place textul acesta rece conturând imaginea caldă a deznădejdii.
La mai multe asemenea.
Adela

AP Anghel Pop✓15 dec. 2006

Iceberg-ul imi sugereaza arhitecturi flotante de gheata,
ape vinetii fara valuri contrastand cu albul orbitor.
In acest peisaj bicromatic cuvantul \"noroi\" este cel putin derutant...
Raman tacerile alunecand fantomatic in adancurile sufletelor precum pestii luciosi si tensionati.

GM Gelu Bogdan Marin✓15 dec. 2006

Însingurarea, depărtarea de o anumită ființă. Un iceberg mai puțin văzut, mai mult în închipuire.

EI elis ioan✓15 dec. 2006

vă mulțumesc pentru:
nordul magnetic, emilian
urma lasata in absență, ioana
ultima vers, florin
Nokia-connecting people :) și felul în care ai marcat finalul, constantin
imaginea caldă a deznădejdii,adela
arhitectura flotantă, anghel
peștii mari, gelu

adică pentru felul în care ați văzut poema asta.