Poezie
Apartamentul 13
1 min lectură·
Mediu
În buzunarul stâng ții cheia de argint
care deschide voaluri să îți dezvăluie lemnul
înnegrit al mansardei noastre
în salon o cească de ceai aburindă
am stors o lună amară să fie atât de verde
brațele fotoliului te scufundă
într-un nod pescăresc
care te întinde între două valuri
și trupul tău e bac...pene albe, negre
eu culeg spuma mării si îți îmbrac hăurile
ferestrele rodesc îngeri de apă
ce înfloresc iasomia pe urma pașilor tăi
aerul rece îți scutură miresmele
în visul cu ninsori la gura sobei
nu mă teme iubite, am renăscut în tine.
063.196
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- elis ioan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
elis ioan. “Apartamentul 13.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elis-ioan/poezie/181607/apartamentul-13Comentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Imi palce
\"bratele fotoliului te scufundã
într-un nod pescãresc\"
si m-as simti extrem de bine de-ar mai fi si un patratel de ciocolata amara :)
\"bratele fotoliului te scufundã
într-un nod pescãresc\"
si m-as simti extrem de bine de-ar mai fi si un patratel de ciocolata amara :)
0
O poezie feminina in ciuda trimiterilor la Bacovia... Citit, placut!
0
și spune-mi hose...nu-ți plac prafurile?!
bine, atunci îți povestesc eu...cea mai fericită eram când primeam o cheie de o bibliotecă anume, în care intram singură și îmi umpleam mâinile de praf, de miros de umed și de întuneric până găseam ceea ce căutam...și atunci când găseam coperțile vechi, era ca și cum aș fi descoperit o lume întreagă...era ca și cum...dar...hai, hose, doar știi cum era...
...rețin partea cu scriitura și nu cred că tot ce e învechit...oricum zilele astea pentru mine timpul nu se mai măsoară în secunde...și dacă a ieșit prăfuit...nu pot decât să mă bucur...
și nu avea temeri :)
bine, atunci îți povestesc eu...cea mai fericită eram când primeam o cheie de o bibliotecă anume, în care intram singură și îmi umpleam mâinile de praf, de miros de umed și de întuneric până găseam ceea ce căutam...și atunci când găseam coperțile vechi, era ca și cum aș fi descoperit o lume întreagă...era ca și cum...dar...hai, hose, doar știi cum era...
...rețin partea cu scriitura și nu cred că tot ce e învechit...oricum zilele astea pentru mine timpul nu se mai măsoară în secunde...și dacă a ieșit prăfuit...nu pot decât să mă bucur...
și nu avea temeri :)
0
nu am, ramona dragă, căci dacă e vorba de ciocolată amară nici nu mai știu că a fost :)...dar am lună amară...și neagră...și o cană de ceai... îți surâde?! dacă nu, învăț să fac un nod pescăresc și să prind de mal o ladă întreagă de ciocolată foarte, foarte amară...
george,
să-mi explici și mie cum e cu poezia feminină, rogu-te...în ciuda trimiterilor la Bacovia...rogu-te...mă bucur că ți-a fost lectura plăcută :)
george,
să-mi explici și mie cum e cu poezia feminină, rogu-te...în ciuda trimiterilor la Bacovia...rogu-te...mă bucur că ți-a fost lectura plăcută :)
0
nu am, ramona dragă, căci dacă e vorba de ciocolată amară nici nu mai știu că a fost :)...dar am lună amară...și neagră...și o cană de ceai... îți surâde?! dacă nu, învăț să fac un nod pescăresc și să prind de mal o ladă întreagă de ciocolată foarte, foarte amară...
george,
să-mi explici și mie cum e cu poezia feminină, rogu-te...în ciuda trimiterilor la Bacovia...rogu-te...mă bucur că ți-a fost lectura plăcută :)
george,
să-mi explici și mie cum e cu poezia feminină, rogu-te...în ciuda trimiterilor la Bacovia...rogu-te...mă bucur că ți-a fost lectura plăcută :)
0

este bine scris.
dar are un strat enorm, un strat exagerat de praf peste el.
ma tem sau nu ma tem, cred ca va fi recomandat.
desi scriitura e buna, e foarte invechita.