Elena Toma

ți se trage de la prea multă ploaie:))mai plouă omul dar nici așa, ca tine:)))pahar după pahar!

de se va putea alege alege grâul de neghină...cum spui tu,

\"pe scena existenței în aerul înalt
voi lipsi de la gloria lumii
ca o cupă plină de neprevăzut
în care este greu de crezut
dacă mai poți muri creștinește\"
.........................................

poezie neaoșă, gen balmoș,
pălică stănescu, cu formol și 2 inele de șarpe,
3 locuri de veci pe aleea scriitorilor:
unul pentru mine,
unul pentru tine,
unul pentru ultimul țaran care, așezat la masa tăcerii,
vinde ouă proaspete
și soia netratată genetic-
...................................

sărbătoarea recoltei de oameni, cum ar arata o astfel de sărbătoare?

\"la sărbătoarea recoltei
mergând veseli pe ape\"

un text curajos, scris cu indiferența traiectoriei mănușii aruncate.:))

\"o lume bătrână cu dese pierderi de memorie\"
ela ..poemele tale sunt prea mult pentru simțirea mea, cuvintele mele simt să tacă, uită cum se mai pot scrie. am ales acest vers în care mă regăsesc descrisă de tine, atât de simplu și sugestiv. ohhh! viață!:)

sunt alături de colegi, sustin total ideea punerii in drepturi a lui Paul Goma. Doamne ajută!

Lory...draga mea...felicitari meu pentru reusita, sunt langa tine cu tot sufletul si iti doresc succesul binemeritat. cu toata dragostea si admiratia.

\"ești distanța sesizată
semnezi da semnez\" interesant acest curs explicativ. incerci sa-i conturezi laturi ale personalitatii unei persoane de neinteles, neintelegatoare.

\"te vrei de neînțeles
pentru a fi primitoare
nu te vrei de neînțeles
pentru că ți-e frică
lumea ta lumea ta
o prăpastie deja căzută
o simultaneitate fără vise\"

un portret poetic minutios atingand latura spirituala imposibil de fixat intr-o personalitate indecisa.

de autor și nu numai, stimate domn Cristian Munteanu, este că v-ați grăbit să conculzionați, fără ca eu să mă pronunț în sensul ideii care vă aparține. eu nu am spus că ați fi una și aceeași persoana cu zabet și nici vreo clonă, vai, mie! recitiți și veți vedea, sunt doar mirată de felul cum două persoane, total diferite, reușesc să gândească atât de asemănător. cu toată admirația, atât pentru Stefan cel Mare al lui zabet cât și pentru cristi cel aiurit. mulțumesc.

ceea ce mă surprinde, stimate d-le Cristian Munteanu, este faptul că nu vă mai găsesc original nici în comentarii, nici în textele scrise și asta pentru că v-ați inspirat din textul lui zabet. ex.

zabet scrie la text arkadina:

\"cat despre poema eu o consider reusita deoarece a reusit sa miste ceva /chiar daca negativ/ in sufletul cititorului\"

și pe pagina mea cu textul: Îmbrăcată în haine de Rai, dvs. ați scris așa:

\"In final, zic: Parca inca necopt, poem mai mult artificial, cautat, ce are din abundenta \"sensibilitate\", dar care nu are forta sa miste cititorul.\"

zabet este un Ștefan cel Mare în arkadina...vezi textul:)
eu sunt ștefan ăla cu nevoile și neamul
naopelon cel bonaparte
dumnezeu
sfântul petru în galoși
icoana maicii domnului
diavolul pișându-se pe eternitate
ă hă hă hă hă
nato
....................
trebuie să înțelegi draga mea
te rog
te implor
am mâncat șampon am băut gaz
mi-am smuls
mi-am muls o țâță ca să alăptez pisici orfane
etc...etc...


cristi \"umblă prin viață fraudulos\":))

cristi e cam aiurit
doarme între stații
tresare speriat când
se deschid ușile
îi e frică sărmanul
să nu-i fure cineva
ultima graniță înaintea nebuniei
(cum care? somnul!)
sau să nu-i ceară cineva
biletul cu care merge legal
prin viața asta

dar cum spuneam
cristi e cam aiurit
a dat tichetul unui copil
rămas fără dinții de lapte
și acum umblă prin viața asta

complet
fradulos
..............................
tot un fel de carte de vizită, ca un mesaj adresat unei persoane căreia dvs., ca și zabet, încercați să vă faceți cunoscut. so?

d-le Cristian Munteanu, hm!ce-ți este și cu personalitatea asta multiplă, aveți dreptate: un actor poate juca orice rol, acum..chiar nu mai știu cine a spus asta, dvs, zabet? în afara ce zicea visinec: un actor poate interpreta mai multe roluri
:)

aurelian, cu rabdare vei reusi sa intelegi ce, azi, iti pare indescifrabil. poezia este taramul de odihna, bine ai venit pe malul ei:))

e, Alice, draga! vezi că am dreptate? frumos scris acest text demn de proză adevăarată. ar trebui să renunți la neîncrederea în puterea ta de a fi. Agonia te-a primit cu brațele deschise, și, fii convinsă, mulți dintre cititorii tăi îți vor fi alături și se vor bucura de succesele tale.
mi-a plăcut textul. succes!

aici, în acest text, simt ca nu-ți ajung parametrii poetici pentru a putea spune tot ce-ți stă pe limbă. cred că dacă ai scrie acest text la proză, ai putea da și detalii, motive crâncene care te-au determinat să fii atât de pusă pe fapte mari. sunt sigură că Sanda Brown ar păli în fața ta. succes!

o să bubui
la tine
în tine
virusându-te
spărgând
toate retinele timpanele și venele
întorcându-te pe dos
devastat

wow...cred că ești plină de picanterii:))

poezioara aceasta este prea strâmtă pentru vulcanul din tine, pe bune! uite și tu la ea, se simte încorsetată, nici ea nu știe ce este, text hip hop, poezea de care :))?
se vrea roman, fă-o roman, soro!:)) nu m/ar mira să aud despre o ecranizare inspirată din fapte reale scrise de Alice:)

viața telurică.
scuze!

sau ca o palmă, perfecțiunea este doar o teorie într-o lume relativă. te confesezi în fața poeziei, căutând înțelegerea, dar versul tău geme, așa cum mesajele găsite în sticla ce te-așteaptă la ușa, dimineața, gem mirate de rostul lor.

să ne rugăm să nu ajungem la vorba unui bețiv:
\"îl simți pe Dumnezeu privindu-și inexistența prin pupilele obosite ale ochilor. mohorât ajungi să crezi în moleculele fosforescente ale cuvântului: moarte!\"

la acest gând m-a dus poezia ta, stimate Cătălin.
la crucea pe care omul și-o face cu propriul subânțeles și îmbătatul de unul singur.

un poem profund care trezește conștiințe!

\"Să vii frate și mîine, vei pleca cu
Iisus mai departe. Frate Ioane nu pleca
prea departe. Uite-i cum vin sînt atît
de aproape, vor veni mîine capul să-ți
ia și la vii nu la morți să îl dea !\"
mulțumesc.

o noapte spartă între măsele, un paianjen bolnav care te strecori prin iarba adormită, un frate al vântului și cel mai mult...aș crede că ești un suspin după fecundare:)) winnetou?...poate în altă reîncarnare:))

pe cuvânt, citindu-vă, stimate domn Ioan, mă simt ca un scuipat cu sânge, ca o peșteră a femeii, de ce să nu recunosc, mă uit în oglindă și mă mint spunându-mi că nu mi-ar sta rău dacă aș arată ca o pereche de chiloți în roșu dantelat.:))

\"stând docil în mână, ca un prieten drag, ca al doilea suflet al meu mândru privind și ea împrejur realitatea
acestui poster din playboy încrețit de atâta poezie?\"

am citit pe nerăsuflate poezia dvs. cred că numai spiritul tânăr care se zbuciumă prin dvs, lovindu-vă cu copite de cristal, v-a determinat să scrieți acest poem de geniu decupat. și pentru că tot m-ați provocat, mă duc pe pagina mea să scriu și eu o poezie:))

acelasi gand curat si plin de lacrimi pentru Liana. Dumnezeu sa o odihneasca in pace. in fata atator dureri, eu nu mai pot nici sa scriu! Liana, tu, de acolo de sus, imi auzi gandul. Fie-ti tarana usoara! Amin!

da, Ramona, am greșit prenumele tău, noapte fiind când am postat, obosită!

Andreea Iancu, ți-am rezervat o pagină într-o revistă de literatură, pagină care va fi dedicată permanent tinerilor poeți de pe Agonia. îți doresc sănătate, să vii din acceleratul de Cluj, de Paris, de oriunde, așează-te cu gura pe clipa îndărătnică, ea te ține departe de noi, dar de aici, de departe...

fraze aducând a sms dospit la soare
cu ușurința vântului la înălțat zmee

și eu înalț zmee pentru a ajunge mai repede la tine.

îți doresc să roiești a dor și nemirare, poezia ta va dăinui prin frumusețea ei, îți promit.

în ochiul tău strâmt, Andreea! încerc să las miere, dar nu este la fel de aromată ca aceea roită de tine în versul tău. sticulțele cu esențe de purificat lumea sunt în mâna ta, în poezia ta, permite-mi să fac cunoscute lumii numele tău, poezia ta, mult mai mult ca până acum.