născutul din luna a noua

\"o lume bătrână cu dese pierderi de memorie\"
ela ..poemele tale sunt prea mult pentru simțirea mea, cuvintele mele simt să tacă, uită cum se mai pot scrie. am ales acest vers în care mă regăsesc descrisă de tine, atât de simplu și sugestiv. ohhh! viață!:)

imi place omul din poezia ta si finalul inchide o poezie intr-un mod foarte artistic si cald in tonul poeziei.
numai bine

Nu am pretentia de a elucida tesatura simbolica a textului, dar cel putin un graunte din miezul lucrurilor/ reprezentarilor semnificate poate voi reusi sa dezghioc. Am in vedere cateva structuri care mi se par a contine acest miez semnificant: \"nascutul din luna a noua\" care \"emana din palme o forta imensa\", \"biografia paralela\", \"miezul de nuca\", \"o lume batrana cu dese pierderi de memorie\", \"poarta inalta\" etc. Titlul este ambiguu, se poate referi si la cineva anume nascut in septembrie, si la niste calitati ale cuiva nascut sub anumiti auguri. Cred numai ca lumea aceea \"cu dese pierderi de memorie\" poate fi si aceasta in care traim noi, indepartati senzorial de ceea ce se afla dincolo de noi sau chiar langa noi, in sacralitatea ce nu se mai reveleaza. In final, avem iarasi \"pragul\" dintre lumi. Dincolo patrund numai initiatii, sau ajung prin perceptii extrasenzoriale cei asemenea omului ce traieste sub semnul luminii. Pentru ca el are memoria unor existente anterioare sau unora paralele. Sper ca n-am aberat prea mult!
Pasa

Elena, când poezia poate spune mai mult decât cel care o screi, e bine. Da, lumea asta e tare tare bătrână, uită și de ea însăși. :)

Ștef, cred că fiecare se poate regăsi al un moment dat în acest mini-portret. Așa văd eu omul din luna septembrie. Mulțam.

Pașa, nu numai că nu ai divagat deloc de la sensurile versurilor, ci le-ai redat ascunsul, ca și cum ai fi eliminat crepusculul și ai fi dorit să fie văzut născutul sub lumină, nu doar din lumile paralele. Mulțam.

Ela

Am scris simultan, eu răsp pt ceilalți, tu comentariul. Chiar dacă nu ești născut în luna a noua, cred că poți întoarce și tu ceasul de la facerea lumii la facerea ta din lumină, dacă ești inițiat în taina timpului. Mulțumesc pentru semn luminos aici.

Ela

\"o simplă muritoare întoarsă din alte vieți

rotind continuu ceasurile de la facerea lumii

dincolo de poarta înaltă \"
pentru nascutul din -septembrie



cu drag,

am bani doar de un EU. unul care sa fie si singur si unic si nascut la timpul sau biologic, eliminat pe o culoare lucida.
restul sunt amintirile neprimite. codul ADN pe care-l desprinde incet / precum coaja moarta de pe nucile uscate.

nu cred că se potrivește: *o simplă muritoare* cu *întoarsă din alte vieți* decât dacă e vorba de a îți întoarce sentimentele și gândurile din empatia profundă cu alte ființe. sau în mod rațional mai poare avea sens de ridicarea deasupra moștenirii genetice, o sinteză a experienței mai multor generații, pentru a fi un individ de sine stătător, care folosește doar ce se potrivește cu mediul ăn care el se manifestă și cu propriile necesități sufletești, ceea ce ar însemna și eliberarea sufletului de un balast, de anumite caracteristici subconștiente.
dacă ideea se referea la ceva gen reâncarnare, care ca teorie cunoscută nu mi-se pare posibilă, atunci nu se poate amesteca omenescul, muritorul, cu nemuritorul. ceea ce e muritor e muritor și gata. ceea ce e nemuritor nu e cunoscut nici în 100 de ani de un om fie el și un căutător ambițios.

Erika, tu îmi trimiți un mesager din lumini albe, mulțumesc.
Ștefan, da, născuți așa cum a fost să fie ceasul, dintr-o zvâcnire lucidă a vieții, cea hotărâtoare pentru noi, tânjim mult timp după amintirile neprimite. Mulțam.
Cornelia, ai desprins deja trei sensuri posibile, unele aparent paradoxale, te las să desprinzi și altele din versul acela simplu. E un nod de adevăruri acolo. :) Mulțam pentru că ești o căutătoare ambițioasă (așa cum ai scris chiar tu în commul tău)

Ela

Aici, ni se dezvăluie Timpul, îmbrăcat în culorile întunecate și luminoase ale lunii septembrie. El este cel care străbate lumea, cel care ia și cel care oferă.
\"Născutul din luna a noua\" poate fi interpretat din două perspective: al semnificației lunii septembrie și al semnificației cifrei \"nouă\". \"Septembriele\" exprimă moartea, melancolia, tristețea, momentul în care natura pășește înspre dispariție, pentru ca mai apoi să reînvie. \"Nouăle\" este, însă, cifra/numărul complet, fiind de trei ori 3.
Așadar, titlul devine un paradox, care naște un adevăr. Luna a noua este deopotrivă magică și profană, fiind expresia binelui și a răului, un illo tempore care adoarme \"câinele păzitor\" și îi lasă pe cei inițiați să pătrundă Dincolo, în sacru.
În acestă poezie, înclin să cred că se dezvăluie Eliade, prelucrat prin procedee lirice, dar autentic prin concept, căci \"Născutul din luna a noua\" este, în cele din urmă, o hierofanie, o tehnică de realizare a metanoiei.

În versul: \"e făcut din altfel de celule decât mine\", trebuie corectat \"altfel\". Este corect: alt fel.
P.S.: comentariul acesta poate fi plasat la \"offtopic\".

Da, Alex, e toată simbolistică lui eliade asupra nașterilor și renașterilor, e totul cuprin în acest nouă, ca o perfecțiune de sine născătoare. și ai interpretat foarte bine mai ales sensul câinelui păzitor, aici. mă bucură însă cel mai mult că ai intuit tehnica. :)
mulțumesc și pentru atenționare, am corectat. nu e offtopic. :)

Ela