douăzeci și șapte de file

Daca ar fi sa caracterizez acest poem, in primul rind as incepe cu gratia care se degaja din fiecare strofa. Evident, poemul este scris intr-o stare de gratie, acea stare de gratie care da limpezime si coerenta. Si tehnica de realizare e deosebita, avind in vedere inceputul si sfirsitul de o repetitie bine stapinita si construita. Nu insist asupra imaginilor care mi-au placut, pentru ca ar fi prea multe, ci doar a pilonilor ce sustin intreg poemul: suspendarea in curcubeul de toamna, parfumul de samen si viatamoartea care ar trebui introdusa in noul DOOM datorita fortei imprimate poemului. Probabil toamna si, de ce nu, amintirile fara ancore, lasate libere, deschid simturile spre noi perceptii. Personal, mi-a placut mult acest poem, acest balet al simturilor pe o podea pavata cu 27 de file.
Dar, gratios e cuvintul de baza, in opinia mea.
Emil

memoria, asteptarea ca o constiinta. scuze

mereu ai niște versuri care arată o viziune poetică foarte puternică
\'când tu strângeai în pumni bezna \'
\'urcai vertical tată spre fruntea mamei \'
\'îți scriu acum ușor aplecată spre dreapta \'
pe tot parcursul poeziei ne urmărește o tensiune aparte care cel puțin pe mine mă molipsi
numai bine

Iata ca poemul acesta m-a golit... este nindoielnic atat
de aproape de sufletul meu incat mi-au secat cuvintele...
nu pot decat sa-l ating cu o lacrima ...Uln

...după cea de a XXVII a filă
mustind în culorii vii - amarul se extrage prin centrifugare
dacă sufletul percepe usturime în conștiența că este
dacă mintea percepe acumulare electrică ce n-o mai dovedește
a acumula
înseamnă că se trăiește într-un spectru așa de larg încât pasului îi este \"floare la ureche\" să măsoare în unitate de măsură personalizată \"anul\" spre \"fila\" a XXVIII a
(preaniversabilul pas îmi surâde și...acum știu!)
cu admirație valu

Emilian, pentru că ai trăit în grația acestei scrieri dinlăuntrul inimii; Andreea, fiindcă te-ai oglindit cu propria sensibilitate și nu uiți să promiți reflectarea; Ștef, pentru că percepi mereu intensitatea emoției dintr-o poezie; Uln, fiindcă ai pictat o lacrimă din ochiul mamei în pumnul tatălui; Val, pentru spectrul luminos al memoriei celei de-a 27-a trepte a spiritului, cum spunea Noica.

Ela

Desculta si calcand peste orice moarte, este un vers special, profund, nonsalant care duce mai departe toata poezia prin puterea lui. Poemul plin de metafore inedite, face din autor un poet cu veleitati de constructor de poezie, ca de exemplu, strangeai in pumni toata bezna. Foarte frumos.

la multi ani, Ela:)

la a douazecisisaptea fila a cartii tale pun semnul meu de carte, spre revenire perpetua in poveste a cuvantului de poezie.