Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

neajuns

1 min lectură·
Mediu
te vrei de neînțeles
pentru a fi primitoare
nu te vrei de neînțeles
pentru că ți-e frică
lumea ta lumea ta
o prăpastie deja căzută
o simultaneitate fără vise
fără să ascunzi diferența
te dezamorțești acum
în ochii tăi
un deget opozabil
contemporan acut obtuz
arată neajunsul
o durere o spunere
în schimbul imposibil
prin tine nu te uiți
printre ei nu treci
indiferența de neatins
o direcție în act
comisă respirată deschisă
ești distanța sesizată
semnezi da semnez
depui da depun
în timpurile tale
trăiești de nedescris
de neajuns
044976
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
90
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

george avram. “neajuns.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-avram/poezie/202068/neajuns

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@rotaru-andreeaRA
Rotaru Andreea
cate ganduri si sentimente opuse nascute din aceeasi dorinta spre acelasi neajuns
0
@george-avramGA
george avram
1, același sau aceeași, s-a dus, nici măcar opus nu mai este. și atunci rămâne scrisul, trecere în revistă, sesizare. mai contează dacă ce-ți vine în cap și ce te afectează - boală sau nu - sunt opuse? sunt de necomparat și de nereunit, iar neajunsul rămâne în afara dorinței oricum. dar ești cu amândouă, singur, un simulacru de 1.
0
@elena-tomaET
Elena Toma
\"ești distanța sesizată
semnezi da semnez\" interesant acest curs explicativ. incerci sa-i conturezi laturi ale personalitatii unei persoane de neinteles, neintelegatoare.

\"te vrei de neînțeles
pentru a fi primitoare
nu te vrei de neînțeles
pentru că ți-e frică
lumea ta lumea ta
o prăpastie deja căzută
o simultaneitate fără vise\"

un portret poetic minutios atingand latura spirituala imposibil de fixat intr-o personalitate indecisa.

0
@george-avramGA
george avram
indecizia există, cu siguranță; referitor la aspectul \"spiritual\" se desfășoară neînțelegerile. dacă omul crede că spiritualitatea sa se rezumă la a fi/rămâne în viață, fără un motiv asumat, atunci neliniștea propriei neînțelegeri devine neglijabilă în comparație cu resimțirea organică a propriei stări. iar cuvintele care încearcă să surprindă toată treaba asta sunt grele, dar nu au greutate. de aici, probabil,întorsătura oarecum anti-retorică în spunere.
partea bună - dacă se mai poate vorbi de o parte bună - e că o atare stare, fiind la limită, arată omul în fragilitatea sa, în frica sa, lăsând constructele și stratificările sociale în urmă.
eh, la mine mi se par aiurea lucrurile astea, dar la alții mă înduioșează; propriu-mi egoism nu mă lasă să nu văd asemănări.
0