Ela Victoria Luca

când ne năștem - naștem
la apa sâmbetei? sau \"pe apa sâmbetei\", cf expresiei biencunoscute.

nu-i va simti
isngnifiant

da, o poezie pe care am citit-o cu plăcere, am apreciat îndeosebi \"life instinct\" ce emană din ea.
nu intru în detalii tehnice, doar versul \"la intrarea cuvintelor în noapte\" cred că ar putea fi exclus, banalizează în forma aceasta și nu aduce nimic în plus în strofă. aș renunța la \"poezia cu aripi\", oricum e spiritul în poezie, plus că ar suna mai simplu, mai firesc, doar poezie. rima \"făcută - mută\" poate fi evitată și aș renunța la acel șuky, chiar dacă mă gândesc că autorul a intenționat să-l uzeze în poezie. cred că \"știrbește\" un pic.
ca versuri mi-au plăcut:
\"o armată de singurătăți crude\"
\"zborul acesta fără spațiu
e la fel de ciudat precum dragostea\"
\"se închide singurătatea-n oameni
cu focul\"

și textul-ruină, autorul ars de patima scriiturii, \"zborul fără spațiu\" al creației, atemporalul procesului creator. deși mai merită prelucrată poezia, fiind o bună compoziție, o plasez spre lectură cititorilor de duminică.

Ela

eu mă întorc de la billa. dar darius e taman în lhasa, îi trimit o telegramă să îmi scrie în versuri cum mă ajută la cărat pungile, măcar așa, în gând. :))) măi, măi, ce te mai joci. :)

cred că miza în seria ta de \"țesături textuale\" este pe refacere/restaurare/reconstrucție/remodelare interioară, încerci diverse legături înăuntru, indiferent de materia (carne, metal, text, cocon, pânză, gânduri, trăiri, memorii etc.) prelucrată. aici e un mortifer bine sublimat, banalitatea ca \"iona\", autopsia, \"peștele\" care devoră și trupul însingurat care trece prin tioate fazele descompunerii este contrabalansat cu rețeserea, cu arderea purificatoare, regenerarea prin urme/resturi/memorii, părul, care, deși din celule moarte își are creșterea și se distruge cel mai greu, anestezicul-optimism (vital). Este și o dedublare, de fapt o multiplicare: un eu care scrie, un eu care trăiește tot ceea ce celălalt scrie, un eu care suportă arderile/metamorfozele, un altul care se identifică cu \"iona\", un altul care devine \"balena\" și tot așa. Până când limbajul dintre aceste Eu-ri devine cumva \"babilonian\", nu știi care cum înțelege și ce va rămâne, ce se va strânge (imago feminin dedublat și el, cea care e purificatoarea, elementul feminin pur, și cea care suportă pasiv/nepăsătoare toate metamorfozele) din acest totum.
Cred că ai putea schimba \"fac secțiuni\" - verbul nu îmi pare potrivit, așa cum cred că alăturarea \"cadouri japoneze\" e cumva inutilă lângă \"păpușile rusești\", forțezi prea mult acolo. E și un ludic prin acest text, dar care nu șterge miturile, nu șterge istoria metamorfozelor (versul autoironizant \"dacă scot prea multe icre din mine intru la contrabandă\" surprinde lectorul, cred că iese un pic din liniatura textului, dar nu deranjează, dimpotrivă, te duce pe un alt plan: al interdicțiilor asumate)
Aș avea o obiecție și la \"habitatul intră sub asfințit\" - cred că acest \"sub\" e inutil, oricum localizarea aceasta nu aduce nimic ca sens, mai ales că este urmată de \"sfârșit de film\". Înțeleg că e ca un generic ce \"coboară\" sub linia monitorului tv când privești vhs-ul, dar expresia în sine poetic parcă nu se potrivește. M-am împiedicat și în \"cu scrumul înainte\", tot ca manieră de expresie și sens. Just think about it. Metamorfozele îți aparțin.

Ela

Mulțumesc pentru trecerea ta prin \"pădurea\" aceasta de cuvinte, vechi de când spiritul și vii cât pentru încă cine știe câtă viață de-acum înainte. Scuze pentru întârzierea răspunsului, nu am mai putut intra până azi.

Ela

am spus greșeli, mai mult sau mai puțin conștiente, nu am spus crime. :) și greșelile se transmit, ca și lucrurile bune, ca și adevărurile, ca totul. de aceea am spus de lanțul greșelilor transmise, dincolo de uitare. a le nega nu înseamnă și că nu există. și eu sper în cât mai puține. mă refeream exhaustiv, fiindcă poemul tău trimite la asta. aș scrie un eseu despre asta acum, poezia ta e \"de vină\". da, va mai trece uneori \"mozart\", ici-colo, promite. desigur este și white, dar de când m-a parodiat despot cred că îl las nescris, nespus, de la sine înțeles. de altfel apare și în comentariul meu, ca nostalgie a inocenței, alb neîntâmplat, vezi? sorry for any inconvenient, my... mistake if it exist.

Ela

am citit și cam tot ce a publicat Bruckner (am și autograf), și H. Miller, și Anais Nin, și Sade, și Catherine Millet, Belle de jour etc. așa că știu destule despre diferența dintre literatură și nonliteratură, chiar și în acest gen experimente.
nu mai trage concluzii despre ceea ce NU fac. cât despre fraza ta cu -20, iar te grăbești. asta e.

Ela

nu am legătură cu acest text, decât că am lăsat comentariul. așa că nu știu de ce îmi adresezi probleam atelierului.
comentariul meu e doar un comentariu simplu, părerea mea foarte directă și foarte subiectivă pt Cosmin, nu ca editor, ci ca om căruia chiar îi pasă.
repet: nu am acționat altfel pe acest text, era deja \"clasat\" când am lăsat eu comentariul.
Ah, și diacriticele?

Cosmin poate experimenta tare fain. Și de aceea mi-am permis să îi spun direct unde eșuează. Din punctul meu de vedere.
Ela

Adela, da, poate fi citit și ca palmipsest, e interesant că simți o anume derută, probabil datorită faptului că, nefiind un întreg, e derutantă descompunerea-recompunerea sensurilor, fragmentelor etc. Mulțam, te contrazic însă: nu ești profan. :)

Dan. stop. dacă nu poți vedea, nu înseamnă că nu e de văzut. stop. am râs 5 minute. stop. în hohote. stop. la faza cu snobism și prețios. stop. nu îți spune nimic, nu-i bai. stop. trimit telegrama darius. stop. urgent nevoie elixir tinerețe. stop. semnează: matusalemica Ela

de șase ori în text, plus titlul, este foarte mult. \"turbarea\" poate fi reliefată prin aluzie, descriere, metaforă, comparație sau alte figuri de stil, poate fi sugerată, dar a scrie de 6 ori cuvântul sau familia de cuvinte nu este o soluție poetică.

dacă nu era semnat cu numele tău, de autor, deisgur, pe care îl citesc indiferent ce scrie, aș fi trecut peste fără nicio clipire. intru și văd un text îndoielnic dpv literar, de fapt știi asta foarte binie, dar tot nu m-am putut opri să nu îți spun: renunță. Întoarce-te la \"made in China\", la eseuri, la narațiuni, proză scurtă, bună, revino la ceea ce ești ca jurnalist și scriitor. Sau fă din acest gen de texte un deliciu pt cititori. Hai, serios. Nici măcar pt un marketing literar sau pt te miri ce beneficiu interior/exterior nu merită timpul, efortul and so on.

Ela

Maria, numele are un sens sacralizant aici, în acest \"mozaic\", el lasă loc vieții, respiro-ului, așa cum bine ai perceput. Da, nu e niciodată întâmplătoare plasarea lui în text. Mulțumesc mult.

Romulus, foarte fiană precizarea ta, am și schimbat fără a modifica nimic din sens, mulțumesc mult pentru cum primești în tine acest mozaic. Da, fragmentele pot fi și separate, și împreună, iar când se va fi întregit într-un totum, va fi publicat/publicabil. Nu știu când, nu foarte curând, nu prea târziu, dar sigur voi da de veste. :)

Ela

Ioan-Mircea, estecumva mai aproape de mit, poate de un mit personal, în care numele se aleg după rezonanța înaltă, iar Întâmplarea rămâne în desfășurarea ei între suflet și spirit. Mulțumesc.

Cosmin, în acest \"mozaic\"-jurnal, se întâmplă totul în diverite registre și spații interioare, miza nu este acțiunea, cel puțin nu în sensul comun al termenului, ci poate nonacțiunea dinamică, lăuntrică. You know what I mean. Nu e nici atât confesiv, decât în stratul extern. Dincolo de, se deschid lumi. Mulțam pentru apreciere și am reținut ideea, țin seama.

Ela

remarc mișcarea subtilă din textura acestei poezii, accentul pus pe aparițiile imateriale: fantomă, fum, dorințe moarte, ecoul, stația amnezică. Jocul de-a clarobscurul, jocul de-a celălalalt care locuiește în noi (\"câinele\").
da, și eu cred că, ideea fiind bună în utlima strofă, merita cumva altfel exprimată. mai ales că iese un pic din decorul primelor strofe.
cred că e poezia mea preferată din ce ai postat aici.
(și fum - fumabilă ar merita prelucrat, îs prea apropiate)

Ela

erata la citat: \"tremur doar la gândul\" era fragmentul de vers

grijă la nevinovate - noapte, la rătăcesc - întâlnesc - lovesc, la doar - doar (repetat), la când - când în versuri apropiate, la ta_topită. aș renunța la \"mai bine\" din final sau l-aș înlocui cu altceva.
nu știu de ce nu mă împac cu \"trenr doar la gândul\", \"le aruncă sfărâmată\", \"sfârșit fără petale\", \"pânza de in pe față\".
ce apreciez este tensiunea dintre renunțare și vitalitate, nostalgia inocenței, a albului neîntâmplat, accentul pe ceea ce marchează indelebil și definitiv \"obrazul copilului\" și nesfârșita durere că suntem prinși - că ne dăm seama sau nu, că ne pedepsim sau nu - în lanțul moștenit al greșelilor mai mult sau mai puțin intenționate, transmise dincolo de uitare. întotdeauna rămân resturi din ceilalți în noi, resturi din copilul ce a fost, din ce a murit, din...

Ela

Ted, am schimbat titlul, prin tot soiul de versiuni: \"foreign/learning/strange/no time for.. heartlanguage\". Până la urmă am lăsat simplu, fiindcă textul în sine vine și continuă sau contrazice, uneori e artitmic alteori e în acord cu titlul. Și, cumva în subtil, versurile pe care ți le-ai amintit citind poezia mea, sunt în bună rezonanță cu cea care scrie. Mulțumesc, mult.

Romulus, intenționat este folosit și un limbaj ușor tehnicizat, pe alocuri abrupt, stâncos, greoi, disonant. Mă bucură că nu te-a \"smuls\" compelt din adânc. Mulțam, badie.

Mihai, câtă desăvârșire este în creația ta poetică e greu de cuvântat acum de o simplă și trecătoare voce, care îți mulțumește pentru această rezonanță subtilă a memoriilor, ai rețesut fire de sens între două realități poetice, cu recunoștință primesc semnul tău astăzi.

Dănuța, e firesc să te împiedici cumva, să sapi cu inima în stânca acestui text, așa a fost scris, cumva; ai interpretat și deslușit bine fiecare fragment, sunt convinsă că ai avut și alte asocieri, imagini, idei, te-ai oglindit, ai primit textul în tine, ai reverberat fără deformări. Mulțam, cât despre note, hai să inventăm note de spirit, așa, cam cum sunt cele muzicale. :)

Ela

Cornel, mulțumesc pentru că ai desprins din poezie acel centrum și pot spune că nici eu nu pot aprecia cât din cuvânt și om poate interfera cu celălalt om, uneori lucrurile ajung acolo unde le este destinat să ajungă, fără intenția noastră.

Ioan, am prelucrat la buna sugestie a Tamarei prima strofă și am mai spațiat/distanțat versuri, aerisind cumva ansamblul. Mulțam fain.

Ela

Bun sugestia ta, era cumva în plus absurda realitate, am eliminat-o acum, fiindcă mă apăsa cumva și pe mine, dar am lăsat versul trei. Mulțumesc mult, da, este cumva din pântec, trecând prin incantație, spre cel ce locuiește subtil în spațiile dinlăuntru

Ela