alvus

FUMUL primitiv, URA, VRAJA, DRAGOSTEA - iată semnele strălucitoare care mă conduc prin arta poetică a Elei. Texte împletite cu nervi, cu artere, cu țesuturi, cu respirări.
Poemul pare să vină din pântec și se transformă în cântec. Formidabil.
Eu aș scoate însă al doilea și al treilea vers, îmbinarea \"realitatea absurdă\" (s-a mai spus!) poate fi omisă, dar e numai o părere fugară. Cu prietenie, tama

Bun sugestia ta, era cumva în plus absurda realitate, am eliminat-o acum, fiindcă mă apăsa cumva și pe mine, dar am lăsat versul trei. Mulțumesc mult, da, este cumva din pântec, trecând prin incantație, spre cel ce locuiește subtil în spațiile dinlăuntru

Ela

\"nu pot opri această migrație a corpurilor
prin corpul meu
lumea ta de la prima naștere la cea în care cobori
e ca un fum primitiv o ură arzând nesfârșit\" - superb

m-am oprit asupra acestor versuri care (in umila mea opinie) reprezinta punctul de greutate al acestei poezii. ele vin (parca) in continuarea unei oglindiri vis-a-vis de tot inconjurul tau.
uneori imi doresc sa-nteleg capacitatea ta... capacitatea ta de a influenta (direct si indirect) cuvintele prin oameni...si oamenii prin cuvintele ramase.
fain

cu stima, blueboy

... că ai lucrat, ulterior, la acest text și l-ai făcut să arate foarte bine. chiar foarte bine. l-am simțit, cum ar veni...

Cornel, mulțumesc pentru că ai desprins din poezie acel centrum și pot spune că nici eu nu pot aprecia cât din cuvânt și om poate interfera cu celălalt om, uneori lucrurile ajung acolo unde le este destinat să ajungă, fără intenția noastră.

Ioan, am prelucrat la buna sugestie a Tamarei prima strofă și am mai spațiat/distanțat versuri, aerisind cumva ansamblul. Mulțam fain.

Ela