Poezie
Turbare
1 min lectură·
Mediu
Piatra atinsă pe sub perdeaua râului a tresărit turbată
Printre foșnetele pădurii de sub pașii noștri ce-au clipit.
Soarele a acceptat turbat să fie mai rece decât noi
Pentru că zânele nu s-au mai ascuns de uimire.
Știam noi să ne zâmbim când natura se turba
Ca și cum noi am fi fost primul efect de fluture…
Tu, tema muzicală a sufletului meu
Înnodulată-n vise turbate de vigilența schimbării,
Îmi gâdili existența cu fiori turbați pe piele
Ca un soare cu dinți.
Ploaia de meteoriți ai durerilor mele
Aprinși de mântuirea ta
Trezeau urcarea îngerilor pe inima mea.
Fiori de spirirt integral sunt presărați pe fiecare dinte-rază
Și n-a sunat turbarea atât de mult
Între două suflete
Care s-au mușcat animalic
Niciodată.
023.678
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Turbare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/233469/turbareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELELEla Victoria Luca✓de șase ori în text, plus titlul, este foarte mult. \"turbarea\" poate fi reliefată prin aluzie, descriere, metaforă, comparație sau alte figuri de stil, poate fi sugerată, dar a scrie de 6 ori cuvântul sau familia de cuvinte nu este o soluție poetică.
0
ISEla, îți mulțumesc de comentariu. Mă bucur că ți se pare prea mult. Nu am vrut să fac o aluzie, cum mi-ai exemplificat tu, nu am vrut sa fie ceva subtil. Am vrut să fie brutal, tragic, enervant, așa cum poate fi o mușcătură de țânțar, așa cum poate fi nebunia sau paranoia. Am vrut să deranjeze acel cuvânt, pentru că persoana care citește, trebuie să simtă ceea ce scriu eu: dur, negricios, prea plin (dacă îmi dai voie să folosesc acest ultim adjectiv care nu ar trebui să aibă altă caracteristică pe lângă el, plin)
0