Ela Victoria Luca

Sorin, la simplitate se ajunge cel mai greu și se păstrează cel mai greu. Ca și viul, autenticul viu.

Carmen, fărăcuvintele uneori rostesc mai mutl decât toatecuvintele, mai ales în lipsa călăuzelor.

Victor, da, \"la ce ne-am trezi\" din amorțirea și iraționalitatea noastră dacă nu mai avem lumina, sensul, drumul, călăuzele?

Ecaterina, da, este ca o judecată, nu neapărat de apoi, chiar dacă pe acel pattern se așetrne, pesemne așa văd eu judecățile, conștientizările. Nu putem fi iertați definitiv, fiindcă în urma noastră sunt căderile și noi la rândul nostru cădem în aceleași păcate, ori altele, și le tot transmitem. E omenesc.

Ioana, o zbatere a omului de când este el și cât o trăi el. Nu deșertăciune, dimpotrivă, ieșirea din ea. Acesta ar fi înțelesul. Chiar dacă nu putem fi iertați definitiv.

Cristina, e spirala nașterilor-morților de la Începuturi și până la un \"definitiv\", nu vom ști niciodată unde se închide spirala și dacă. Asta e mai presus de iertare.

Ela

da, se pare că areușit \"vizualizarea\", era o ploaie și un vânt, și atâția melci striviți. și nu prea oameni, prea frig, și prea multe ferestre. iar eu pe urmele celea. care mai erau. că doar colo am crescut, cu suflet cu tot. cam așe. mulțumesc pentru asemenea popas, cred, simt cum ți-o plăcut ici.

Ela

ba e apă. altfel. ia citește mai pe alt registru. și-apoi, melcii?

Mihai, ultimul vers e o întoarcere la început, nu o introducere. Ca și cum după el ar putea fi un \"to be continued\", dar în același timp și un \"replay\". Ai relua același \"film\" sau ai continua cu alt \"serial\". Cam asta a fost intenția. Pesemne nu a ieșit.

Ela

Nu e așa simplu să fii \"o conștiință de sine\", e greu și e dureros procesul acesta. Mulțumesc.

Ela

Fărădearderi nu avem cum să simțim viața în lumină și de aceea. Dar mai ales inima e de trecut prin asemenea \"flăcări\". Mulțam mult.

Ela

Mulțumesc, Felix, în primul rând, pentru această privire scrutătoare în interiorul poeziei/scriiturii mele, a deschis larg fiecare poartă de explorare și m-a încurajat continuu, de un an și jumătate, mi-a dat impuls atunci când percepea un blocaj sau mi-a spus să scriu cu mult curaj, nu ezitând. Am reținut mai ales minusurile ușor punctate aici (plusurile sunt... \"fără comentarii\"): să renunț la versurile fără miză poetică, să \"înțarc\" definitiv ingenua și inocenta, să las \"eteratul\" și să dau consistență, \"pământenire\", poeziilor, să am grijă la efuziunile sentimentale și la jeluiri, să scriu geometric, matematic, lucid, nu în \"lamento\" și langoare... Și multe altele ar mai fi. La o bună parte deja am lucrat, încă de când am citit prima oară această critică, prin iulie, lucru pe care Felix deja l-a constatat în ultimele luni, după ce am finalizat volumul, în primăvară. Voi avea mai multă grijă la al treilea volum, cu atât mai mult cu cât am trecut de stadiul \"încercării\" de a ieși în lume, deja sunt.

Mulțumesc mult cititorilor mei, fără ei, poezia nu are același rost, aceeași viață, și mai ales vă mulțumesc vouă, cei care aici ați lăsat semn de lectură. Ochiul lui Felix și spiritul lui binevăzător merită toată aprecierea mea, a noastră.


*Despre lansare și librăriile unde va fi distribuit volumul, vom anunța la începutul lunii noiembrie.

Ela

reîncadrați, nu este eseu.

Adică după ce primești în tine tot ce vine de la celălalt, să le poți arde, să rămâi tot tu, ne-alienată de tine.

Ela

Ioana, promit să fie cel puțin la fel de vii ca și ochii.

Ecaterina, trecerea prin nescriere este esențială în scriere, e bine să știm aproape-departele din noi, distanțele spirituale și sufletești parcurse, astfel încât să ne recunoaștem, atunci când ne privim, în tot ceea ce suntem, scriind/nescriind.

Maria, cuvintele ne cuprind pe noi sau noi le cuprindem pe ele, niciodată nu știm precis cine pe cine naște aici, dacă tăcerea din cuvânt este mai rostitoare sau dacă acesta, cuvântul, are și forța născătoare a tăcerilor. Ce bine să te revăd-în-cuvânt, dincolo de orice imposbil.

Mulțumesc,
Ela

Tamara, da, treptele pe care le parcurgem, în spirală, ispitiți de cunoaștere și necunoaștere, până la limita ieșirilor din noi înșine, sau dincolo de ea.

Vasile, nu știu de tămăduiește aceea ori de avem noi înșine puterea tămăduirii, fiindcă nimic nu poate avea leac fără ca noi să primim leacul.

Pașa, văd că e departe de a fi confuz comentariul tău, dimpotrivă, ai \"planat\" pe marginile confuziei, spre tot mai clar. Cât despre visătorul cela și cheia ironică, nu mi-ar părea rău să îl încondiezi, deloc.

Ecaterina, este o trasnpunere în scenă, interioară, \"viziunea\" ta, imaginarul transmis se cufundă în propriul tău imaginar și efectul este foarte aproape de un oniric abia reprezentat sau abia transpus în cuvinte. Bun receptor poți fi. Să poți face și \"metabolizarea\", e esențială.

Daniela, firește că nu uit, de aceea mă și bucură re-venirile invizibile. Se pare că eram a \"șasea\" casă, fără să știu/știm că sunt.

Mulțumesc frumos,

Ela

vezi/prelucrează un pic prima și ultima strofă, ai în fiecare câte 2 comparații. e cam mult, mai ales că sunt din câteva versuri.

a nu se posta mai mult de 2 texte pe zi. ce depășește, se clasifică temporar în pagină autor

Mulțumesc pentru un comentariul pe straturi-straturi, apreciez oamenii care fac bune/valide legături și care știu vedea/rosti. Sunt convinsă că s-au/ai deschis și alte asocieri. Acum: voi reciti Hagiu, nu l-am mai citit din liceu. Voi vedea cum și ce. Da, cumva ai dreptate cu meta-, acolo, mi-am permis aceasta fiind vers-dedicație. Și mulțumesc pentru trimiterea făcută istoric la versul final, fiindcă acolo e o altfel de cheie. Dreptate ai cu strigătul cela, e mut. Întotdeauna. Mulțumesc (e ok fără dvs., simplu Ela)

Ela

Tamara, rog răspunde la toți comentatorii deodată, într-un singur comentariu-răspuns, nu în comentarii succesive pt fiecare. Mulțumesc.

Ela

Nu știu dacă îmi amintesc bine, zero absolut era ceva cu nu mai știu câte minus grade kelvin. Și era un prag nonexistent. Ceea ce mă duce cu gândul la a \"n\"-a nașteremoarte posibilă, unde existere sau nonexistere deja nu mai au urmă/amprentă în eu.
nu mi-au plăcut formulările \"miliarde de oglinzi\", asta și fiindcă îmi amintește de o seară cu hohote de râs în jurul unui foc de festival, unde se recita comic un text (autorul nu e pe site ici) cu \"miliarde de ființe\".
nu îmi plac nici articulările \"cu_care\".
textul capătă puls poetic din partea a doua, deși acel \"mai mult\" pare prea ambiguizant. finalul e reușit.
și bine acordate imaginea-textul, ca grafică și mesaj. îmi mai place accentul pus pe entropia interioară, a sufletului, a spiritului.

îmi amintește de vizuala ta alb și negru de acum ceva multe luni în urmă. apreciez aici faptul că e o vizuală, nu text ilustrat. și mai aștept și altele, când vor fi. (la cea anterioară cred că ar fi mers un alt liant latent text-foto. dar oricum mâna aceea care se decompune este impresionantă, are impact).

Ela

Gracias, progresăm, intrăm alte sfere, ne depășim, ne surprindem, mai vedem. Nu știu de fac au ba curând ceva cu vizibile și cu vântul cel negru, acum le lăsăm așa, om vedea cum s-or prelucra vreodat.

Ela

Ligia Pârvulescu există, e reală, arată ca în fotografiile din pagina ei de autor, și datele ei biografice sunt autentice. De scris, da, uneori scrie cu o amprentă psiho-masculinizantă, dar e tare feminină în majoritatea textelor. Și mai mult nu zicem, e de ajuns. E bine că are așa cititori.

Ela

la acest nivel, te rugăm să recitești regulament site, așteptăm scrieri și comentarii tot mai bune. mult succes mai departe.
poți folosi scrierea html (doar italice și bold) și insera foto. pt detalii, în caz că e necesar, poți contacta.
o singură rugăminte, punctuală aici: știu că e în tonul poeziei, dar te rog șterge coada de maimuță din titlu, numai din titlu (nu se editează titlurile cu simboluri * & $ # @ + [ ] etc. mulțumesc.

Ela

conf reguli site, diacriticele sunt obligatorii